joi, 10 aprilie 2014

A blessing and a curse

It happens like this. One day you meet someone and for some inexplicable reason, you feel more connected to this stranger than anyone else - closer to them that your closest family. Perhaps this person carries within them an angel - one send to you for some higher purpose to teach you an important lesson or to keep you safe during a perilous time. What you must do is trust in them - even if they come hand in hand with pain and suffering - the reason for their presence will become clear in due time.



Thought here is a word of warning - you may grow to love this person, but remember they are not yours to keep. Their purpose isn't to save you, but to show you how to save yourself.

It's so dark now, I can't see any light around me. That's because the light is coming from you. You can't see it, but everyone else can.

luni, 3 martie 2014

Pana uiti cine esti

Si poate asta e, in fond, iubirea... Sa nu renunti atunci cand lucrurile devin grele. Sa te agati cu tot ce ai de idea ca tu contezi in viata lui si ca existenta ta face o diferenta.

Nimic din ce merita nu vine usor, dar aici e esenta. Sa stai drept, cand toti, inclusiv el incearca sa te aduca in genunchi. Faci toate astea pentru ca merita, pentru ca iubirea, ca sa cunoasca fericirea, trebuie sa treaca prin sacrificii.Cu cat sacrifici in iubire, cu atat devine mai profunda, pentru ca se apropie mai mult de sinele tau si al lui... de sinele vostru.

,,Nu te multumii cu o relatie. Meriti o iubire.''

Nimic nu te bantuie mai rau decat lucrurile pe care nu le spui. Cum era... sa regreti ce ai facut e mai bine decat sa regreti ce n-ai facut?!O sa inteleaga ca nu se va repara pe el prin a-i rani pe ceilalti?

Da... intrebarile sunt raspunsuri deghizate. Cand dai peste o intrebare adevarata, raspunsul il gasesti tot acolo...

vineri, 21 februarie 2014

Totul despre nimic



Şi… te cunoşti? Cât de des ai curajul să te uiţi în oglindă? De câte ori te pierzi în propriul sine? Câte întrebări false, care te-au condus la răspunsuri şi mai false ţi-ai pus? Ţi-ai găsit ţelul? Ai învăţat să trăieşti? Faci altceva în afară de a te îndoi de tine? Ai curaj să te înfrunţi?

Pentru că realitatea e blândă în comparaţie cu nivelul la care tu te critici. De ce nu fugi, de ce nu pleci, doar ai toată lumea la dispoziţie?!

Vrei să arăţi cine eşti? E o lume nouă, în care nu-ţi mai găseşti locul. Te doare? E bine… cât o să mai alegi suferinţa, în defavoarea fericirii? Pentru că e în regulă să crezi că nu meriţi ceea ce ai, dar e ipocrit să nu profiţi de ce ţi s-a dat.

Încă te aştepţi ca celorlalţi să le pese de tine? Încă vrei să găseşti pe cineva ca tine sau măcar pe cineva care să te vadă? Vrei să fii parte din schimbare? Schimbă! Da, tot tu.

Iubeşte… Iubeşte-l în continuare, că e singura certitudine a ta. 

Vrei să scrii? Scrie! Poate într-o zi o să conteze…

miercuri, 22 ianuarie 2014

Forbidden

Isi dorea lucruri normale, care sa-i castige lupta cu singuratatea, isi dorea un om cu care sa poata face impreuna nimicurile vietii, nimicurile despre care auzise ca trebuiau sa construiasca o relatie. Dar nu putea avea o relatie. Nu putea sa-si permita o relatie. Ii era interzis sa iubeasca. Nu, mai degraba ii era interzis sa-si caute iubirea, penru ca, pe aici, prin locurile astea, oamenii interzic iubirile cu urlete si condamnari. Interzic iubirea cu ura. Si tot pe aici, de multe ori, iubirea este un obiect de studiu, ca si cum ar fi aparut de curand pe pamant si toti se inghesuie la geamul noilor indragostiti sa-i vada cum se comporta sau ce mare ciudatenie o mai fi si asta. Asa ca, cel putin pentru moment, pana cand situatia se va rezolva, daca se va rezolva, nu putea decat sa viseze si... sa spere. Intr-un loc oarecare, niciodata ,,acolo''. Si sa se multumeasca cu ce ii oferise viata dictata de ei pana atunci... totul, dar nicidecum iubire.

joi, 12 decembrie 2013

What's wrong

I've wondered what's wrong? And I found out. This is my life. This is my life and you didn't showed up... for me. You left me hanging and I had to do everything myself. I always have to. I am tired to do everything myself! I am alone here... We're supposed to be parteners. We are supposed to be in this together.
If you knew the sacrifices that I have made... The things I have given up and the pieces of myself that I have given away for you... and you treated me this way. You make me beg for scraps, when I have done nothing but fight for you.
You don't have to love me. I think we are in this hell together and the flames are burning both of us with equel intensity, so the least you could do is show up... for me! Instead of being like some stranger.
Those words you never spoke, hold a life of memories of all the times before... I tried to show you love, but you only asked for more... But it's ok, 'cause I don't want the world. I can't take much more of this, but also I can't let it go and that's ok...

duminică, 11 august 2013

Everything has a dark side

Cred ca fiecare cauta, cumva, un sens al vietii lor...
Si apare o adrenalina cand intunericul te cuprinde si reuseste cumva sa acapareze toate aspectele vietii tale. Totul vine spre tine atat de repede... intr-o secunda esti fericit cu viata ta, iar apoi te lasi prada unui sentiment coplesitor de tristete, care te face, in depresia asta, sa te simti singur. Esti constient de respingere, pentru ca totul se intampla acum si tu nu stii cum sa reactionezi.
Nu simti nimic decat durere. Ajungi sa simti racoarea si teama din spatele intunericului, de parca ar fii posibil.
Se presupune ca stii cine esti, cand lupti pentru ce iubesti, dar pana si asta se pierde in abisul noptii, atunci cand constati de cata suferinta esti inconjurat. Exact atunci iti impui sa fii rational, sa iti explici cum este doar o stare, care va trece, dar gandurile se duc si durerea ramane atata timp cat iti imbratisezi singuratatea.
Simti ca nu apartii nimanui si ca nu-ti gasesti locul nicaieri, te saturi sa te simti lasat deoparte. Te simti blocat intr-o lume pe care o urasti, plina de straini si de oameni pe care fie ii ranesti, fie te ranesc. Simti cum nu poti fii salvat de nimeni altcineva, infara de tine, dar e al naibii de greu asa ca alegi, nu din confort, ci din oboseala  sa mai ramai un pic in starea in care esti.
Stii ca esti pe marginea prapastiei si urli, fie prin linistea si calmul de care dai dovada, fie printre lacrimile si strigatele dupa ajutor, ca nu mai poti. Esti auzit! Te asigur ca cineva, undeva de aude, dar nu va intelege.

marți, 6 august 2013

Make the most of every moment

Se pare ca sunt 7 miliarde 102 milioane de oameni care traiesc in momentul de ,, acum'', iar ei nu creaza nimic altceva decat haos. Unii alearga speriati catre o tinta necunoscuta, altii se intorc fericiti si impacati acasa. Unii spun minciuni doar ca sa reuseasca sa mai treaca peste o zi, in timp ce altii incearca sa faca fata adevarului. Sunt chiar si oameni guvernati de rau in lupta contra binelui si oameni care se straduiesc sa reziste in fata a ceea ce este rau. 7.102.000.000 de oameni pe Pamant... 7 miliarde de suflete... si uneori nu ai nevoie decat de unul.
Si cat speri ca acel ,, unul'' sa fii tu pentru cineva... si exact acela este momentul in care te gandesti ca oamenii te vor dezamagii. Intelegi si accepti asta, dar incepi sa te intrebi daca nu cumva te vei trezii intr-o dimineata si vei descoperii ca tu esti defapt dezamagirea.
Este mereu simplu, fie spui prea multe, fie nu spui suficient.

Ma gandesc din ce in ce mai des la o imagine din viitor. Un moment in care toate visurile tale se implinesc, cel mai grozav moment al vietii tale. Pe cine alegi sa-ti stea alaturi cand pentru tine totul este perfect? Cine va fii acea persoana asupra careia privirea ti se va atintii intr-o mare de oameni?