Este trist ca nu identificam momentele semnificative din viata noastra in clipa in care ele se intampla. Crestem si ne maturizam , multumindu-ne cu anumite idei, ori lucruri, ori oameni si lasam totul asa cum este, fara sa incercam sa ne dam seama daca gresim undeva. Nu realizam cat de tare ne-am dorit o astfel de clipa, iar abia atunci cand a disparut... iti dai seama cat de mult ti-o doreai, cat o iubeai.
Viata e foarte amuzanta... Te poate aduce din extaz in clipe pe care ti-ai dori sa nu el tariesti foarte repede. Iti ofera persoane care sunt alaturi de tine si in acelasi timp ti le poate lua.
Daca te uiti cu atentie poti vedea pe cineva ca si tine. Cineva care incearca sa-si gasesca calea, cineva care incerca sa-si gasesca locul, cineva care incerca sa se gasesca pe sine.
Cateodata este mai usor sa simti sau sa crezi ca esti singurul din lume care se lupta, care este frustrat sau nemultumit... sau care depaseste cu greu un moment, dar acel sentiment este o minciuna. Daca vei gasi curajul sa infrunti toate acestea inca o zi, cineva sau ceva te va gasi si o sa faca totul sa fie mai bine!
Pentru ca toti avem nevoie de putin ajutor cateodata. Avem nevoie de cineva care sa ne amintesca ca nu va fi tot timpul asa greu, sa stim ca cineva este acolo.
Din cand in cand omaenii fac un pas inainte. Se inalta mai presus de ei insisi. Cateodata te surprind si cateodata nu-si gasesc scopul. Daca privesti destul de apropape vei gasi speranta in cuvintele copiilor, in versurile unui cantec sau in ochii pesroanei iubite si daca esti cel mai norocos, acea persoana iti va raspunde cu aceleasi sentimente.
vineri, 27 mai 2011
sâmbătă, 14 mai 2011
Fight for all the wrong reasons
Avem toate motivele sa fim fericiti, sa ne bucuram de viata si, totusi, de cele mai multe ori, nu o facem. Avem toate resursele necesare sa luptam si de cele mai multe ori sa invingem, dar, nu le folosim. Putem face absolut tot ce ne dorim si, totusi, nu facem nimic, inafara de a ne lasa prada rutinei.
Este doar vina noastra... De ce sa ne ascundem in spatele expresiilor de genul ,, Nu pot'' sau ,, Timpul le rezolva pe toate'' ori ne spunem in sinea noastra ca ,, Eu nu merit ceva bun, poate nu sunt indeajuns de bun si merit tot ce mis e intampla''. Ei bine... nu puteti... nu puteti sa acceptati ca sunteti in stare sa faceti VOI ceva bun pentru viata voastra. Timpul le va rezolva pe toate, doar atunci cand ve-ti intelege ca totul depinde de voi si ca doar VOI ve-ti putea face ceva cu sitatia in care va aflati, doar voi o puteti schimba. Si nu meritati tot ce vi se intampla, pentru ca nimeni nu merita, dar v-ati gandit ca sunteti pusi la incercare si pierdeti? Nici macar nu luptati, pierdeti prin abandon!
Viata e prea scurta ca sa ne bazam pe lucruri superficiale. Nu avem timp sa ne pierdem pe noi insine sau sa ne ascundem macar pentru o perioada de propiile noastre vieti. ,,Stai drept, drept...'' Treci peste, lupta, traieste, iubeste, simte... ca altii n-o sa o faca pentru tine...
Unele momnete sunt chiar dificile in viata, mai ales cele in care te simti singur... dar asta nu iti da dreptul sa uiti cine esti si de ceea ce esti in stare. In plus, o poti lua de la inceput de cate ori vrei.
Poate pe viitor, nu o mai lungim totul. Acesta este esenta vietii... este scurta! De ce mereu tanjim dupa o clipa de fericire? si suntem dispusi sa induram luni, ani de suferinta? Toate trec, bune, rele... De ce sa le lungim? De ce sa nu descoperim cat mai multe?
Pentru ca luptam pentru obiectivele gresite!
Este doar vina noastra... De ce sa ne ascundem in spatele expresiilor de genul ,, Nu pot'' sau ,, Timpul le rezolva pe toate'' ori ne spunem in sinea noastra ca ,, Eu nu merit ceva bun, poate nu sunt indeajuns de bun si merit tot ce mis e intampla''. Ei bine... nu puteti... nu puteti sa acceptati ca sunteti in stare sa faceti VOI ceva bun pentru viata voastra. Timpul le va rezolva pe toate, doar atunci cand ve-ti intelege ca totul depinde de voi si ca doar VOI ve-ti putea face ceva cu sitatia in care va aflati, doar voi o puteti schimba. Si nu meritati tot ce vi se intampla, pentru ca nimeni nu merita, dar v-ati gandit ca sunteti pusi la incercare si pierdeti? Nici macar nu luptati, pierdeti prin abandon!
Viata e prea scurta ca sa ne bazam pe lucruri superficiale. Nu avem timp sa ne pierdem pe noi insine sau sa ne ascundem macar pentru o perioada de propiile noastre vieti. ,,Stai drept, drept...'' Treci peste, lupta, traieste, iubeste, simte... ca altii n-o sa o faca pentru tine...
Unele momnete sunt chiar dificile in viata, mai ales cele in care te simti singur... dar asta nu iti da dreptul sa uiti cine esti si de ceea ce esti in stare. In plus, o poti lua de la inceput de cate ori vrei.
Poate pe viitor, nu o mai lungim totul. Acesta este esenta vietii... este scurta! De ce mereu tanjim dupa o clipa de fericire? si suntem dispusi sa induram luni, ani de suferinta? Toate trec, bune, rele... De ce sa le lungim? De ce sa nu descoperim cat mai multe?
Pentru ca luptam pentru obiectivele gresite!
miercuri, 4 mai 2011
No one seems to know my struggle
,, I'm surrounded by identity crisis, everywhere I turn''...
Obisnuiesc sa imi spun si mai ales sa imi impun ca ,, Nu totul este chiar asa greu... nu este chiar atat de rau''. Mereu poate fi mai usor. Cum noi suntem singurii care ne puteam controla vietiile, tot noi avem puterea de a le infrumuseta. Probema este ca nu avem vointa si taria de caracter necesara pentru a face ceea ce este bine pentru noi. Nu condamn pe nimeni, sta in firea noastra sa ne luptam cu propriile noastre sentimente in loc sa le luam ca atare si sa facem ce ne indruma. De asemenea, tot firea noastra, ne determina sa ne obisnuim cu ideea de a fi raniti, in loc sa incercam sa ne vindecam. Nu pot intelege, totusi, de ce trebuie sa fie asa? Suntem mai buni de atat, putem mai mult de atat. Viata e scurta si trebuie sa profitam de ea, chiar si in momentele grele... Merita sa le traim intens, nu sa le lungim. Aici gresim mereu, momentele in viata nu trebuie sa dureze mult ca sa le aprecieam sau sa le simtim intensitatea, trebuie doar sa le traim, sa le simtim, sa profitam de ele.
Este mai greu atunci cand... vezi cum toti sunt preocupati cu alte lucruri. Este pur si simplu greau, atunci cand toti sunt preocupati cu diverse lucruri, fie porbleme , fie activitati zilnice... si iata-te pe tine, care usor usor incepi sa te simti invizibil, incepi sa crezi ca nu meriti sa fi bagat in seama sau macar vazut. Ce-i drept nici nu faci ceva pentru a capta atentia, mereu ti-a pacut sa stai in umbra si sa fi acolo pentru cei care numai puteau, dar acum ai si tu nevoie de cineva. Sti ca ai persoane aproape, sunt multe pesraone care iti si spun ca se gandesc si ca tin la tine, insa nu asa cum ai tu nevoie.
Cati va ganditi cu adevart la aproapele vostru? La acea persoana la care tineti? Cu toti, dar ganditi superficial... Acea persoana nu are nevoie de intrebari ,, Cum esti?'' sau ,, Ce mai faci?'' pentru ca niciodata nu va recunasote cum se simte cu adevrat, cum nici voi, la randul vostru, nu recunaosteti, pentru ca cineva vi-o ia inainte si isi ad seama cum va simtiti fara sa spuneti.
Oricum, sa revenim la optimismul de care avem atat de mare nevoie, si de care eu prefer sa ma agat cat pot de mult, in absolut orice situatie care ma implica. Cu totii meritam mai mult, penstru inceput ar fi bine sa oferim mai mult.
Obisnuiesc sa imi spun si mai ales sa imi impun ca ,, Nu totul este chiar asa greu... nu este chiar atat de rau''. Mereu poate fi mai usor. Cum noi suntem singurii care ne puteam controla vietiile, tot noi avem puterea de a le infrumuseta. Probema este ca nu avem vointa si taria de caracter necesara pentru a face ceea ce este bine pentru noi. Nu condamn pe nimeni, sta in firea noastra sa ne luptam cu propriile noastre sentimente in loc sa le luam ca atare si sa facem ce ne indruma. De asemenea, tot firea noastra, ne determina sa ne obisnuim cu ideea de a fi raniti, in loc sa incercam sa ne vindecam. Nu pot intelege, totusi, de ce trebuie sa fie asa? Suntem mai buni de atat, putem mai mult de atat. Viata e scurta si trebuie sa profitam de ea, chiar si in momentele grele... Merita sa le traim intens, nu sa le lungim. Aici gresim mereu, momentele in viata nu trebuie sa dureze mult ca sa le aprecieam sau sa le simtim intensitatea, trebuie doar sa le traim, sa le simtim, sa profitam de ele.
Este mai greu atunci cand... vezi cum toti sunt preocupati cu alte lucruri. Este pur si simplu greau, atunci cand toti sunt preocupati cu diverse lucruri, fie porbleme , fie activitati zilnice... si iata-te pe tine, care usor usor incepi sa te simti invizibil, incepi sa crezi ca nu meriti sa fi bagat in seama sau macar vazut. Ce-i drept nici nu faci ceva pentru a capta atentia, mereu ti-a pacut sa stai in umbra si sa fi acolo pentru cei care numai puteau, dar acum ai si tu nevoie de cineva. Sti ca ai persoane aproape, sunt multe pesraone care iti si spun ca se gandesc si ca tin la tine, insa nu asa cum ai tu nevoie.
Cati va ganditi cu adevart la aproapele vostru? La acea persoana la care tineti? Cu toti, dar ganditi superficial... Acea persoana nu are nevoie de intrebari ,, Cum esti?'' sau ,, Ce mai faci?'' pentru ca niciodata nu va recunasote cum se simte cu adevrat, cum nici voi, la randul vostru, nu recunaosteti, pentru ca cineva vi-o ia inainte si isi ad seama cum va simtiti fara sa spuneti.
Oricum, sa revenim la optimismul de care avem atat de mare nevoie, si de care eu prefer sa ma agat cat pot de mult, in absolut orice situatie care ma implica. Cu totii meritam mai mult, penstru inceput ar fi bine sa oferim mai mult.
vineri, 29 aprilie 2011
Gotta pull yourself out of the impossible place
Un profesor de filozofie cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant,
a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin!
Au fost cu totii de acord ca este plin! Apoi a luat o cutie cu
pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras. Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat
in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.
Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viatza voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul,sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viatza voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul.
Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viatza voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante.
Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostrii, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand,de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile,restul este doar nisip.
,, After all we're only humans, always fighting what you feeling, hurt insteand of healing, After all we're only human, Is there any other reson why we stay instead of leaving''
joi, 21 aprilie 2011
It feels like I'm talkin' 2 myself
Nu e vorba de o perioada mai proasta... doar o perioada in care iti dai seama cine esti, ce poti, cine iti e aproape si mai ales cine te intelege.
Se poate numi si perioada in care toate sunt pe dos, nimic nu iese cum ar trebui si oricat ai incerca sa fie macar ceva bine, ajungi sa inrautatesti lucrurile. Sa nu uitam ca nu vor lipsi criticile, oamenii care isi dau cu parera fara sa stie concret ce se intampla sau modul in care daca nu spui ce te framanta esti criticat sub pretextul ca ,, ti totul in tine si nu este bine''. Ceea ce este mai rau... atunci cand cauti nimic mai mult decat intelegere, cand nu cauti decat un moment in care pur si simplu te descarci... nu vei gasi persoana potrivita asa ca ajungi sa te multumesti cu oricine te asculta. Ehh, e o greseala, vei fi acuzat ca exagerezi, dramatizezi... De parca le-ar pasa...
Este acea parte, ca si in filme, in care totul pare a merge prost si apoi se vor rezolva, de la sine sau datorita tie. Viata bate filmul, asadar ar trebui sa nu fi nimic mai mult decat un visator ca sa crezi asta. Life turns around, pe tot parcursul ei, astazi esti bine, maine ai probleme, poimaine lumea pare sa se destrame, iar urmatoarea zi o duci excelent.
Nu incerc sa demostrez nimic, doar ca este...dramatic modul in care ne tratam unii pe altii si in special modul in care gandim. Probleme sunt... dar sunt probleme care conteaza si probleme care sunt! Diferenta dintre cele doua este ca cele din urma vor exista mereu, la tot pasul si n-ar trebui sa te afecteze... sunt nimicuri pe scurt, faze, momente de care vei uita peste o luna, sase sau un an. Uitati-va in jurul vostru... merita sa va obositi pentru nimicurile care va afecteaza atat de mult? Viata e mai mult de atat... inseamna mult mai mult si nu sunteti in stare sa vedeti asta! O perioada mai grea si pentru voi lumea se sfarseste... ei bine nu se sfarseste si ghiciti ce? Nu faceti altceva decat sa va departati de cine sunteti voi! Pentru ca astfel de perioade va distrug increderea in sine. Merita?
,, But instead of feeling sorry for yourself, do something about it. Admit YOU got a problem, your brain it's clouded, you pouted long enough. It isn't them it's you, you fucking baby!''
P.S. ,,I don't mean to be mean, but that's all I can be, it's just me!!!''
joi, 14 aprilie 2011
These time is so hard... and it's gettin' even harder
Suntem prizonierii propriei noastre gandiri. Noi ne impunem devesre lucruri, precum ce ne place, pe cine agreeam sau pe cine uram, ne impunem chiar si propriile visuri, propriile idealuri in viata. Totusi, viata ne pune incontinuu piedinci, poate pentru a ne arata ca am luat o decizie gresita sau pentru a ne testa daca meritam sau nu sa ne implinim. Oricare ar fi motivul, greutatile se ivesc la tot pasul, insa noi agravam totul.
Cand ni se intampla un lucru pe care nu l-am fi dorit, parte din viata noastra, dam vina pe altii, pe ghinion, pe destin sau orice alt lucru pe care il avem la indemana. Este prima etapa...
Dupa ce ne obisnuim cu ceea ce ni se intampla, incepem sa ne plangem. A doua etapa... etapa in care majoritatea oamenilor se opresc, putini sunt cei care ajung la ultima etapa, cea a rezolvarii.
Problemele nu se mai rezolva... Cu toti traim cu gandul ca toate trec sau se schimba. ca timpul le va rezolva pe toate sau considera, pur si simplu, ca nu este motivul potrivit pentru a face ceva.
Scuze! Nimic mai mult...Trebuie sa privim in spatele a tot ceea ce credem noi ca este o drama, trebuie sa privim peste ceea ce nu ne convine, pentru ca asa totul capata sens sau cel putin devine mai usor.
Ne distrugem singuri si nici macar nu suntem constineti de asta. Am uitat ceea ce conteaza defapt, ne-am pierdut in detalii si nimeni nu ia nicio atitudine
Suntem lasi, asteptam sa vina cineva sa aduca o schimbare, dar totul incepe de la noi. Cum tu astepti sa se schimbe ceva, asa si cei din jurul tau, si iata ca nu face nimeni nimic.
Sunt atat de multe de spus... As vrea sa se inteleaga ca viata in definitie e profunda si nu e reprezentata de lucruri materiale. Viata e a noastra, a tuturor!
,, Look... if you got one shot, or one opportunity to seize everythnig you ever wanted...in one moment, would you capture it, or would you let it slip?''
Cand ni se intampla un lucru pe care nu l-am fi dorit, parte din viata noastra, dam vina pe altii, pe ghinion, pe destin sau orice alt lucru pe care il avem la indemana. Este prima etapa...
Dupa ce ne obisnuim cu ceea ce ni se intampla, incepem sa ne plangem. A doua etapa... etapa in care majoritatea oamenilor se opresc, putini sunt cei care ajung la ultima etapa, cea a rezolvarii.
Problemele nu se mai rezolva... Cu toti traim cu gandul ca toate trec sau se schimba. ca timpul le va rezolva pe toate sau considera, pur si simplu, ca nu este motivul potrivit pentru a face ceva.
Scuze! Nimic mai mult...Trebuie sa privim in spatele a tot ceea ce credem noi ca este o drama, trebuie sa privim peste ceea ce nu ne convine, pentru ca asa totul capata sens sau cel putin devine mai usor.
Ne distrugem singuri si nici macar nu suntem constineti de asta. Am uitat ceea ce conteaza defapt, ne-am pierdut in detalii si nimeni nu ia nicio atitudine
Suntem lasi, asteptam sa vina cineva sa aduca o schimbare, dar totul incepe de la noi. Cum tu astepti sa se schimbe ceva, asa si cei din jurul tau, si iata ca nu face nimeni nimic.
Sunt atat de multe de spus... As vrea sa se inteleaga ca viata in definitie e profunda si nu e reprezentata de lucruri materiale. Viata e a noastra, a tuturor!
,, Look... if you got one shot, or one opportunity to seize everythnig you ever wanted...in one moment, would you capture it, or would you let it slip?''
duminică, 3 aprilie 2011
Don't lose yourself
Nu stiu cati dintre voi s-au gandit la acest lucru, insa noi, ca omaneni, suntem nevoiti sa ducem o lupta continua cu noi insine. Zilnic trebuie sa luam anumite decizii, mai mult sau mai putin importante, care ne pot ajuta sau pot fi in defavoarea noastra. Zilnic trebuie sa ne mentinem pe pozitie, sa ramanem cine stim noi ca suntem.
Este greu, este foarte greu sa luam mereu deciziile corecte sau sa nu ne pierdem pe noi, intr-o societate ca aceasta in care suntem nevoiti sa traim, dar ganditi-va ca este doar o alta incercare la care suntem supusi zilnic. Cati dintre voi o trec cu bine?
Cati dintre voi au ramas cine sunt? Cati nu v-ati spus ca trebuie sa ma schimb, chipurile, spre binele meu? Cati v-ati schimbat in bine?
Recunosc ca am fost si eu in aceeasi situatie. Greutatile zilnice, rautatea oamenilor si minciunile acestora ma determinau sa nu-mi mai pese, sa deveni de gheata, sa ma schimb in opusul meu. Acum realizez ca eram patetica, foarte patetica. Asta sunt... cu bune si cu rele, nimeni nu este perfect, dar de ce as vrea sa devin ca restul? Pana la urma defectele, diferentele ne fac speciali, de ce as vrea sa devin ca toti ceilalti? Fara scopuri mari in viata, fara inima, fara constiinta sau fara sentimente? De ce sa aleg calea ce-a mai usoara? Aceea de a ma vinde, de a ma schimba, de a fi cine nu sunt sau de a deveni nimic mai mult decat un ratacitor prin lumea aceasta mare? Prefer sa recunosc ca am gresit, decat sa ma reintorc la acea parte a mea... Nu era nimic corect sau coerent in ceea ce gandeam atunci si cerdeti-ma daca va aflati in aceeasi situatie, peste ani va ve-ti da seama ca aveati o gandire superficiala.
Nu va lasati manipulati de rautatea celorlalti, daca aveti de gand sa va schimbati, sa stiti ca veti ajunge excat ca cei pe care ii disperetuiti!
Cu toate ca sunt adepta proverbului ,, Niciodata nu este prea tarziu'', poate pentru cei dragi voua, pe care i-ati indepartat din confuzia aceasta, din criza aceasta de personalitatea a voastra, pentru acei oamnenii poate fi prea tarziu. Poate aveau nevoie de voi in anuminte momente, cand erati mult prea perocupati de cum sa deveniti cine nu sunteti.
,,Sometimes it's hard, to follow your heart, tears don't meen you loosing, everybody's brussing, JUST BE TRUE TO WHO YOU ARE!''
Este greu, este foarte greu sa luam mereu deciziile corecte sau sa nu ne pierdem pe noi, intr-o societate ca aceasta in care suntem nevoiti sa traim, dar ganditi-va ca este doar o alta incercare la care suntem supusi zilnic. Cati dintre voi o trec cu bine?
Cati dintre voi au ramas cine sunt? Cati nu v-ati spus ca trebuie sa ma schimb, chipurile, spre binele meu? Cati v-ati schimbat in bine?
Recunosc ca am fost si eu in aceeasi situatie. Greutatile zilnice, rautatea oamenilor si minciunile acestora ma determinau sa nu-mi mai pese, sa deveni de gheata, sa ma schimb in opusul meu. Acum realizez ca eram patetica, foarte patetica. Asta sunt... cu bune si cu rele, nimeni nu este perfect, dar de ce as vrea sa devin ca restul? Pana la urma defectele, diferentele ne fac speciali, de ce as vrea sa devin ca toti ceilalti? Fara scopuri mari in viata, fara inima, fara constiinta sau fara sentimente? De ce sa aleg calea ce-a mai usoara? Aceea de a ma vinde, de a ma schimba, de a fi cine nu sunt sau de a deveni nimic mai mult decat un ratacitor prin lumea aceasta mare? Prefer sa recunosc ca am gresit, decat sa ma reintorc la acea parte a mea... Nu era nimic corect sau coerent in ceea ce gandeam atunci si cerdeti-ma daca va aflati in aceeasi situatie, peste ani va ve-ti da seama ca aveati o gandire superficiala.
Nu va lasati manipulati de rautatea celorlalti, daca aveti de gand sa va schimbati, sa stiti ca veti ajunge excat ca cei pe care ii disperetuiti!
Cu toate ca sunt adepta proverbului ,, Niciodata nu este prea tarziu'', poate pentru cei dragi voua, pe care i-ati indepartat din confuzia aceasta, din criza aceasta de personalitatea a voastra, pentru acei oamnenii poate fi prea tarziu. Poate aveau nevoie de voi in anuminte momente, cand erati mult prea perocupati de cum sa deveniti cine nu sunteti.
,,Sometimes it's hard, to follow your heart, tears don't meen you loosing, everybody's brussing, JUST BE TRUE TO WHO YOU ARE!''
Abonați-vă la:
Postări (Atom)