O existenta care nu ascunde nicio mare nebunie, nu are nicio valoare.

,,Nu stiu absolut deloc pentru ce trebuie sa facem ceva in lumea aceasta, pentru ce trebuie sa avem prieteni si aspiratii, sperante si visuri. N-ar fi de-o mie de ori mai preferabil o retragere intr-un colt indepartat de lume, unde nimic din ceea ce alcatuieste zgomotul si complicatiile acestei lumi sa nu mai aiba niciun ecou? Am renuntat atunci la cultura si la ambitii, am pierdut totul si n-am castigat nimic. Dar ce sa castigi in lumea asta? Sunt unii pentru care orice castig n-are nicio importanta, care sunt iremediabil nefericiti si singuri. Suntem toti atat de inchisi unul altuia! Si daca am fi atat de deschisi incat sa primim totul de la celalalt sau sa-i citim in suflet pana in adancuri, cu cat i-am lumina destinul? Suntem atat de singuri in viata, incat te intrebi daca singuratatea agoniei nu este un simbol al existentei umane. Este un semn de mare deficienta in vointa de a trai si a muri in societate.''

,,Pe Culmile disperarii'', de Emil Cioran