Impotriva vantului

In spatele a tot ceea ce inseamna existenta pe Pamant, intelesurile vietii sau orice altceva care are legatura cu viata se afla acea fiinta umila si demna mila.

Omul e pus sa traiasca fara sa i se explice de ce, asa ca agonizeaza perioade mari de timp in cautarea unui raspuns. Apoi, cauta sa se multumesca cu prorpia lui existenta, dar incepe sa realizeze ca ar merita mai mult, ca ar merita totul, asa ca munceste toata viata sa umple golurile pe care le resimte mereu. Muncid obeserva cum altii au deja totul, altii care au avut oportunitati la fiecare pas, ii observa pe cei care n-au fost nevoiti sa se chinuie ca sa capete ceea ce este necesar ca fiecare sa aibe.

Dupa atatea esecuri normal ar fi sa cedeze, dar n-o face. Continua sa agonizeze, sa muncesca si sa se intrebe, continua sa merga mai departe ghidat de speranta ca intr-o zi va capata tot ce merita, va capata absolutul.

Printre toate mai gaseste si forta de a se bucura de tot ce ii ofera existenta limitata. Realizeaza brusc ca probabil viata lui ar fi plina numai de bucurii daca nu ar fi fost miliarde de destine in spatele lui care l-au impins nu in lume, ci intr-o societate mizera, saraca intelectual, lipsita de orice spirit. E vorba de toate destinurile ratate ale oamenilor de dinaintea aparitiei lui pe Pamant, oameni care au ales egosimul, care s-au lasat prizonierii superficialitatii si au apucat pe drumul egoismului.

E demn sa traiesti constient de toate acestea

E ipocrit sa traiesti constient de toate acestea si sa nu te doara.