Noi nu traim, incercam, doar, sa invatam cum sa traim, cand adevarul este ca nu stim nici macar ce insemna VIATA. Tot ce facem este sa afirmam ca supravietuim intr-o lume nebuna si intr-un mod sau altul suntem mandrii de acest lucru. Afirmam, acum in mod inconstient, ca tot ceea ce putem face este sa rezistam si sa le aratam celorlalti ca putem fi mai presus decat ei. Acceptam si ne adaptam a ceea ce numim ‘’legea junglei’’ considerand ca este normal ca cei slabi sa cada prada celor mai puternici ( O sa realizam vreodata ca noi nu suntem animale?!).
Am ajuns sa-I sustinem pe cei care spulbera speranta de schimbare in bine a omenirii sau de speranta in general, crezand ca trebuie sa ne mentinem ‘’realismul’’. Ajungem, astfel, sa le dam dreptate celor care spun ca binele a fost o limita de care nu se mai tine cont sau ca in lumea contemporana pentru a profita de acea unica posibilitate, de acea sansa solitara, trebuie sa trecem peste tot ceea ce insemna demnitate, bunatate, compasiune etc.
Noi nu stim sa traim, tot ce stim este sa luptam, intre noi, cu noi, insa doar sa luptam. Pentru ce? Nici noi nu stim… ne mintim si spunem ca pentru o viata mai buna, insa in stilul acesta stim ca asa ceva nu exista.
As vrea sa fie un vinovat pentru toate acestea, insa adevarul este ca ‘vinovatul’ suntem noi toti. Avem lasitatea de a da vina pe cei care au fost inaintea noastra sau care ne conduc, fara sa ne gandim macar ca suntem la fel ca cei de inaintea existentei noastre sau ca supunerea noastra in fata conducatorilor parsivi ar fi de vina pentru traiul de zi cu zi, pe care-l dispretuim atat de mult. Alegem, in continuare sa luptam, in loc sa traim… si da, sunt realista, este extreme de greu sa schimbam ceva. Am observat, de-a lungul timpului, ca atunci cand lucrurile se complica putin sau cand vine vorba de o schimbare de orice fel, nimeni nu incerca, se prefer calea mai usoara, adica, de cele mai multe ori sa ramana in aceeasi situatie, oricat de grea sau neplacuta ar fi.
Realismul din zilele noastre nu este reprezentat de raul care ne inconjoara sau de imposibilitatea unei lumi mai bune, asa cum sustin unii, ci despre constientizarea a cat de vinovati suntem si a cat de greu este sa schimbam ceva, cand oamenii sunt lasi, superficiali, ignoranti si fara speranta ( si la propriu si la figurat).
Viata, in principiu, este alcatuita din credinta, speranta si dragoste. Lipsa credintei, speranta inexistenta si dragostea de bani ne-a adus aici. Suntem atat de prosti ( as vrea sa fie alt cuvant mai potrivit ) si de incompetenti, deoarece ne dam batuti inainte sa intram in lupta.
Este foarte greu, dar de ce asta ar trebui sa ne opresca?
