Nu alegerile sunt dificile, ci sa traiesti cu alegerea facuta este partea de care cu totii ne temem.
Te doboara, ti se distruge orice entuziasm legat de misterul vietii, atunci cand esti incapabil sa simti ca traiesti. Dorinta de a-ti lasa amprenta asupra lumii, gandul ca poti schimba si chiar atinge viata altora, pana si ideea de a trai in prezent astfel incat actiunile tale sa ajunga in esenta universala... totul ajunge sa te defineasca din punctul de vedere al incapacitatii de a simti si de a crede ca faci parte dintr-o Creatie care iti e superioara.
E si normal sa ne simtitm singuri cand suntem inconjurati de oameni, pentru ca defapt suntem inconjurati de umbre fara esenta.
In calitatea de oameni, aveam o singura datorie... sa traim si am ajuns sa esuam si pe acest plan. Ne complacem in situatia de a supravietuii in mijlocul manipularilor sociale, politice si ale credintei fara sa punem la indoiala tot ce se intampla in jurul nostru.
Cum mai poate un tanar sa se dezvolte, cum mai poate un om sa gaseasca fericirea in a traii, cum poti sa nu traiesti cu durerea si suferinta cauzata de ranile indiferentei?! Cum poti alege, ca om, sa fi la randul tau indiferent la tot ceea ce se intampla, cand tocmai ipocrizia care te scarbeste si te determina sa vrei sa schimbi ceva este cea care te-a adus in situatia prezenta?!
Da, exista oameni care aleg sa sufere pentru haosul creat de semenii lor, dar merita ei condamnati pentru simplul fapt ca vor sa creada intr-o lume mai buna?!
Da, mai exista oameni care cred in schimbare si vor sa faca parte din ea, dar aceia sunt inlaturati, in aceia nu se crede, tocmai ei nu sunt promovati, tocmai ei care nu-si pierd niciodata dorinta obosesc asteptand ca cineva sa ii asculte si sa le dea atentia cuvenita.
Deja cuvinte precum iertare, iubire, multumire, viata... numai atrag atentia nimanui.
