Sounds of freedom make me wanna try

Omul pentru a fi perfect, din punctul de vedere al Creatiei divine, trebuia sa fie liber. Astfel, i s-a dat libertatea de a gandi si de a alege.

Perfectiunea nu inseamna bine absolut. Perfectiunea inseamna echilibrul dintre bine si ceea ce poate sa fie bine. Omul este intruchiparea perfectiunii , dar inca de la inceput a inteles libertatea care i s-a dat, in mod fundamental, gresit. Ratiunea cu care a fost inzestrat ii va ucide spiritul de nenumarate ori, ceea ce va conduce catre uciderea a tot ceea ce inseamna perfectiune.

Omul este singurul element creat de Dumnezeu care are puterea sa-I distruga Creatia.

Noi am incetat de mult sa mai atingem perfectiunea. Ne-am distrus credinta si am distorsionat orice urma de adevar. Moralitatea?! Putini sunt cei care mai analizeaza o stiatie ca sa determine cat de etice vor fi actiunile lor.

Cred ca cei care inteleg ce se petrece cu adevarat ar trebui sa fie revoltati de limitarea semenilor. Nu poti sa te consideri intelept daca nu resimti durerea si drama victimelor, care aveau un adevarat potential pentru progresul intelectual si sipiritual al omenirii.

Totul este distrus de timp si crudul adevar este ca orice facem in aceasta viata este in zadar. Extrem de putine sunt ideile sau faptele care vor ramane in istoria lumii, putini sunt cei care vor mai fi amintiti pentru existenta lor, dar ca om avem, in primul rand, o datorie morala fata de lumea in care ne aflam. Avem libertatea de a trai, chit ca existenta (cel putin cea de pe pamant) ne este limitata, impactul pe care il avem asupra universului si a realitatii va ramane vesnic intiparit in destinul Lumii. Suntem neinseamnati, dar actiunile noastre au o forta supranaturala, iar trairile noastre au cel mai puternic impact asupra interioritatii spirituale universale.

Ma condamn pentru fiecare moment irosit si ma ingrozesc la gandul ca vor mai fi multe astfel de momente care vor trece nevalorificate. Fiecare moment poate fi ultimul, fiecare moment poate fi acela care iti lasa amprenta in Creatia Divina.

A fi tanar

Incep sa cred ca viata nu e despre deciziile corecte pe care le faci, ci mai degraba despre greseli, despre puterea de a te bucura de fiecare zi, petrecerea timpului cu persoanele dragi in compania carora te simti ca in familie.

Trebuie sa traiesti in felul tau.

Vine un timp si pentru probleme... poate chiar ne axam numai pe ele si uitam ce inseamna sa traim, uitam sa ne simtim bine, uitam sa ne bucuram de ceea ce ne place.

Esti tanar doar o data, ai o singura sansa de a face totul fara regrete, ai o singura data voie sa gresesti de cate ori vrei si sa indrepti totul dupa, o singura sansa la simplitate.

Libertatea noastra inca nu e ingradita de nimic, entuziasmul nu ne-a parasit, suntem exemplul viu al inocentei, al frumosului, a ceea ce este pur.

Este pacat, multi tineri se ascund de propriul lor suflet, se grabesc sa creasca, isi aleg cea mai urata, grea si dezgustatoare cale de a trai. Imi pare rau pentru ei, imi pare rau pentru toti care nu sunt in stare sa aiba bun simt, respect pentru viata lor si a altora.

Uneori ma demoralizeaza total prostia pe care o aleg, deciziile fundamental gresite pe care nu le revizuiesc, situatiile in care se pun singuri, dezgustul pe care il au pentru ceilalti sau pentru lumea in care traiesc. Sunt atat de slabi...

Dar ceilalti... ceilalti merita totul! Mergem inainte pas cu pas, iar pasii tineretii ne conduc numai catre esenta vietii, bucuria aceea fara motiv, entuziasmul nebanuit, dorinta de cautare, de aventura, momentele de maxima intensitate. Acum ne cream amintirile.

Impotriva vantului

In spatele a tot ceea ce inseamna existenta pe Pamant, intelesurile vietii sau orice altceva care are legatura cu viata se afla acea fiinta umila si demna mila.

Omul e pus sa traiasca fara sa i se explice de ce, asa ca agonizeaza perioade mari de timp in cautarea unui raspuns. Apoi, cauta sa se multumesca cu prorpia lui existenta, dar incepe sa realizeze ca ar merita mai mult, ca ar merita totul, asa ca munceste toata viata sa umple golurile pe care le resimte mereu. Muncid obeserva cum altii au deja totul, altii care au avut oportunitati la fiecare pas, ii observa pe cei care n-au fost nevoiti sa se chinuie ca sa capete ceea ce este necesar ca fiecare sa aibe.

Dupa atatea esecuri normal ar fi sa cedeze, dar n-o face. Continua sa agonizeze, sa muncesca si sa se intrebe, continua sa merga mai departe ghidat de speranta ca intr-o zi va capata tot ce merita, va capata absolutul.

Printre toate mai gaseste si forta de a se bucura de tot ce ii ofera existenta limitata. Realizeaza brusc ca probabil viata lui ar fi plina numai de bucurii daca nu ar fi fost miliarde de destine in spatele lui care l-au impins nu in lume, ci intr-o societate mizera, saraca intelectual, lipsita de orice spirit. E vorba de toate destinurile ratate ale oamenilor de dinaintea aparitiei lui pe Pamant, oameni care au ales egosimul, care s-au lasat prizonierii superficialitatii si au apucat pe drumul egoismului.

E demn sa traiesti constient de toate acestea

E ipocrit sa traiesti constient de toate acestea si sa nu te doara.

Spre culmile disperarii

,,Este o constatare pe care spre regretul meu o verific in fiecare clipa: nu pot fi fericiti decat oamenii care nu gandesc nimic, adica aceia care gandesc numai cat trebuie vietii. Caci a gandi numai cat trebuie vietii nu inseamna a gandi. Adevarata gandire seamana unui demon care tulbura sursele vietii sau unei maladii ce afecteaza radaciniile acestei vieti. A gandi in fiecare clipa, si a-ti pune probleme capitaale la tot pasul, a avea permanent in constiinta indoiala asupra propriului tau destin, a simti oboseala de a trai, a fi obosit de ganduri si de existenta ta pana dincolo de orice rezistenta, a lasa o dara de sange si fum dupa tine, ca simboluri ale dramei si ale mortii fiintei tale, inseamna a fi nefericit in asa masura, incat ti-e scarba de tot fenomenul acesta al gandirii si te intrebi daca refelxivitatea nu e o pacoste pe capul omului. Multe sunt de regretat in lumea in care n-ar trebui sa regret nimic. Si ma intreb: merita lumea aceasta regretul meu?''- Emil Cioran

Esti liber! Te simti liber? Traiesti in democratie! Ti se pare ca ti se respecta drepturile? Poti fi fericit! Te simti fericit? Traiesti! Simti ca traiesti?

O existenta care nu ascunde nicio mare nebunie, nu are nicio valoare.

,,Nu stiu absolut deloc pentru ce trebuie sa facem ceva in lumea aceasta, pentru ce trebuie sa avem prieteni si aspiratii, sperante si visuri. N-ar fi de-o mie de ori mai preferabil o retragere intr-un colt indepartat de lume, unde nimic din ceea ce alcatuieste zgomotul si complicatiile acestei lumi sa nu mai aiba niciun ecou? Am renuntat atunci la cultura si la ambitii, am pierdut totul si n-am castigat nimic. Dar ce sa castigi in lumea asta? Sunt unii pentru care orice castig n-are nicio importanta, care sunt iremediabil nefericiti si singuri. Suntem toti atat de inchisi unul altuia! Si daca am fi atat de deschisi incat sa primim totul de la celalalt sau sa-i citim in suflet pana in adancuri, cu cat i-am lumina destinul? Suntem atat de singuri in viata, incat te intrebi daca singuratatea agoniei nu este un simbol al existentei umane. Este un semn de mare deficienta in vointa de a trai si a muri in societate.''

,,Pe Culmile disperarii'', de Emil Cioran

Each day's a gift and not a given right

Viata e frumoasa pentru cel care stie sa o traiasca. Macar de ar fi atat de usor...

Conceptul acesta al existentei, al vietii e simplu: orice se naste, dupa un timp moare si lasa locul unei alte generatii.

In cazul nostru, al fiintelor limitate de propriile convingeri, ceea ce este cu adevarat greu este sa traim. Tocmai pentru ca existenta ne este limitata, ar trebui sa simtim presiuna momentului de sfarsit, astfel reusim sa facem ceva concret, sa lasam ceva in urma.

Cel putin asa este in teorie. Dupa cum am mai spus, sa traiesti este greu, dar sa traiesti inconjurat de minciunile, raul si obsesia semenilor tai este si mai si...

Avem dreptul sa facem ce vrem, sa ne bucuram de timpul prea scurt pe care il avem de petrecut aici, traind! Ar trebui ca propria constiinta sa ne conduca catre ce e bine si corect, ar trebui ca adevarul sa nu fie doar pentru clasele de sus ale populatiei, ar trebui sa ne conducem singuri dupa reguli si legi nescrise, dar precise, ar trebui... ar trebui multe lurcrui schimbate, lucruri care sunt nu imposibile dar pe aproape. Poate atunci copii si-ar putea trai copilaria inocenta, tinerii si-ar gasi mai usor locul in lume si ar intelege ce se asteapa de la ei, iar adultii ar intretine un trai cu adevarat bun, pe care toti l-am merita.

Sau poate, cele de mai sus sunt doar clisee. Poate ne sta in fire sa fim atat de defecti, zbuciumati, speriati, sa nu ne gasim locul, sa fim nesiguri, nelinistiti, mereu in cautare de mai mult, nemultumiti in permaneta. Meritam o soarta grea, pentru ca nu invatam niciodata lectia care trebuie desprinsa, dar sunt o multime de tineri prinsi la mijloc... Tineri care merita, care nu sunt vinovati, inca, de haosul in care sunt nevoiti sa cresca.

Nimic nu e nou

Este vorba de o lume al carei trecut se mandreste cu un numar, mai mic sau mai mare, de razboaie castigate. Istoria care, in mod evident, a jucat un rol important in formarea fiecarei tari a stabilit, de asemenea, traiul, puterea si influenta puternicelor state din prezent. Daca atunci, expansiunea teritoriala era principalul obiectiv al oricarui stat, acum fiecare se remarca prin puterea financiara pe care o detine...

Fara nicio indoiala, oamenii au cautat si continua sa aiba cat mai multa putere, de la teritoriu s-a ajuns la bani, iar acum... de la bani se ajunge la adevar. Cel ce cunoaste adevarul are cea mai mare putere, nu numai ca il poate disporsiona astfel incat sa iasa in avantaj, dar ii si poate controla pe ceilalti.

Oamenii comuni nu vor avea niciodata acces la informatiile corecte si concrete asupra trecutului sau a prezentului din orice domeniu, pentru ca cei ce detin aceste informatii au inteles ca sunt mai valoroase daca se afla doar in patrimoniul lor.

Astfel, suntem manipulati... Jucam dupa niste roluri bine determinate de cei care isi permit sa scrie un scenariu benefic doar pentru regizori. Suntem, de asemenea, cenzurati atunci cand ne dam seama de vreun detaliu semnificativ.

Daca analizam, traim intr-un sistem defect, care ne impune reguli si ne implementeaza mentalitati gresite, limitate, comune inca din scoala. Scoala, care ar trebui sa deschida ochii, cenzureaza, la randul sau, si limiteaza prin materii si programe fara sens.

Oamenii puternici au nevoie de oameni superficiali, limitati pe care sa-i conduca.

Touch

Raportul este acelasi 1 la 1.618 si se repeta la nesfarsit. Tiparele sunt ascunse in vazul tuturor, trebuie doar sa sti unde sa cauti. Lucrurile pe care majoritatea le considera haos, se supun unor legi subtile ale comportamentului.
Galaxiile, plantele, scoicile... tiparele nu se inseala niciodata. Doar cativa putem vedea cum totul se leaga. Sunt 7,080,360,000 de oamnei pe acesta planeta minuscula. Exista un vechi mit chinezesc despre Firul Rosu al Destinului, in care se spune ca zeii ne-au legat un fir rosu in jurul gleznelor si l-au atasat de toti oamenii ale caror vieti erau predestinate sa se ,, atinga’’. Firul se poate intinde sau incalci, insa niciodata nu se va rupe.
Intreaga roata cosmica a umanitatii se rezuma la conexiuni. Sirul lui Fibonancci determina faptul ca tiparul se gaseste in natura si se repeta in continuu. Universul este alcatuit din proportii si tipare exacte, peste tot in jurul nostru, dar noi nu le putem vedea. Daca am putea viata ar fi magica, cum nu ne-am imaginat vreodata. O retea cuantica de cauza si efect unde totul si toata lumea se reflecta in celalalt. Fiecare actiune, fiecare respiratie, fiecare gand ar fi in armonie.
7,080,360,000 de oamnei si doar cativa dintre noi pot vedea conexiunile. Astazi o sa trimitem peste 300 de miliarde de e-mail-uri, 19 miliarde de SMS-uri si cu toate astea ne vom simtii singuri. In medie, o persoana rosteste 2.250 de cuvinte catre alti 7,4 indivizi. Acele cuvinte vor fi folosite pentru a rani sau pentru a vindeca?
- Text preluat din serialul Touch -

In search of the cure of mankind

Omul nu este capabil sa nu schimbe esenta lucrurilor sau a persoanelor de langa el, deoarece nu poate accepta cu usurinta diferentele. Daca poate, nu va ezita sa transforme totul cat sa-i fie, aparent, pe plac. Astfel, isi asuma, in nestire, riscul de a pierde, de a schimba sau de a epuiza esenta a ceea ce-l inconjoara. Cu totii comitem, mai mult sau mai putin, acesta greseala.
Ajung sa ne fascineze oamenii care s-au nimicit incercand sa dea un sens vietii lor, adica oamenii care nu au schimbat esenta, ci au cautat-o si au incercat s-o valorifice.
Se pare ca pentru categoria umana suferinta este sigura modalitate de a sti ca exista, iar pentru a se elibera, trebuie sa ajunga la asa numita ,, clipa care face cat 10000 de ani’’.  Esenta lucrurilor se ascunde in spatele timpului, iar atunci cand vom intelege ca timpul este doar o notiune fizica si cand vom invata sa traim in spatele sau, abia atunci vom putea vedea adevarata esenta a lumii.
Luciditatea este inamic pentru spirit, pentru sentimente si pentru intelesurile vietii. Este o arma, dar in acelasi timp un antidot, deoarece omul distruge si recreaza, imbumatateste la infinit orice, din dorinta lui de a atinge perfectiunea. In acest fel incepem sa ne bazam si sa luptam pentru nimicuri, pe are ajungem ulterior sa le negam.