Scrisoare catre adolescenti

Este chiar placut cand vezi ca cineva crede in tine, ca cineva iti da curajul sa mergi mai departe si iti aminteste ca ceea ce conteaza cel mai mult esti tu. Exista si oameni care cred in schimbare, care cred ca se poate, oameni care continua sa spere ca acesta generatie va reusi sa schimbe ceva in acesta lume cu atat de multe probleme.

,,Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta.

Istoria o scriu cei care construiesc.
Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dintre voi nu se vor ridica luptatorii.
Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil.
Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.
Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA?'' ( Tudor Chirila )

The morning brings the mistery, the evening makes it history

 - Destinul nimanui nu-l conduce catre moarte sau trufie. Nu toata lumea alege ceea ce este corect si este nevoit sa suporte consecintele. Nu toti isi indeplinesc asa numita ,, legenda persoanla’’.

 - Toata treaba asta cu destinul este doar o chestie de credinta.

Sau de intrepretare.

 - De credinta. Pentru ca sti… Daca crezi din adancul inimii in ceva… atunci asa este. Credinta are o putere extraordinara si anume de a da ‘’viata’’. Vorbesc despre vocea interioara. I-as putea spune chiar convingere.

 - Si acesta convingere… Depinde de noi? Sau ne-o da cineva?

 - Depunde cum privesti. Ambele variante se pot intampla, dar ma refer ca daca crezi cu adevarat in ceva…

 - Se intampla datorita tie? Sau se intampla in favoarea ta?

Si pana la urma ce conteaza?! Totul ti se intampla tie, pentru tine, datorita tie, in favoarea ta, ramane de vazut daca fiecare poate sa profite de acest lucru. Viata este grea, iar adevarul si dreptatea sunt lucruri relative. Niciodata n-o sa stim sigur cine are dreptate sau daca ceea ce gandim noi este corect sau nu, pentru ca suntem oameni, prin definitie pana si obiectivitatea noastra este subiectiva.

Diminetile ne rezerva un viitor, care seara devine deja trecut, iar momentul in care stam si meditam asupra ceea ce ni s-a intamplat, cu bune si cu rele, ne face sa ne amintim ca traim, ca prezentul conteaza, ca viata este a noastra, ca noi controlam totul.

Things will never be the same

Am spus-o si  o voi repeta de cate ori ma simt blocata intr-o lume, in care visurile, sperantele si increderile in fortele proprii si in ceilalti sunt puse la incercare... Viata este mai mult de atat!

In contiuare, cred cu tarie ca viata nu se rezuma la activitatile si idealurile superficiale, pe care majoritatea oamenilor le au sau la modul de gandire egoist care , de regula, urmareste implinirea unui singur ideal: acumularea de cat mai multi bani.

Viata inseamna pentru fiecare ceva diferit, insa practic este aceeasi pentru toti. Este reprezentarea trairilor noastre, a fericirii si a tristetii, a bucuriei si a suferintei, a castigurilor si a esecurilor, a iubirii si a dezamagirilor. Viata este ansamblul perfect si echilibrat intre bine si rau, iar noi, in calitate de oameni, avem puterea de a alege echilibrul, binele sau raul. Indiferent de alegerea facuta nu vom exclude nicio varinta, ci doar intensitatea si modul in care acestea isi vor pune amprenta asupra vietii noastre.

Viata este simpla, dar dintr-un motiv sau altul, am ales sa ne-o complicam si sa ajungem in situatii in care presiunea de a face ceea ce trebuie ne poate determina sa cedam.

Am ajuns sa traim intr-o societate, in care viata este privita superficial, cu un profund dezinteres si o lipsa de intelegere a ei. Ce a deveit mai grav este ca dam vina pe acesta, pentru greselile si neputintele noastre de a lua deciziile corecte. ( Absurd, atata timp cant noi, oameni, formam societatea, asadar ne invinovatim pe noi insine, indirect...).

Si totusi... continuam sa traim in rutina, in nestiinta, in egoism si superficialitate. Cu alte cuvinte... inca nu am invatat sa traim.

Remind me of what I really am

Orice om, fie ca vrea sa recunoasca sau nu, mereu va da vina pe cineva sau ceva pentru aspectele negative din viata sa. Pur si simplu, ne este greu sa ne asumam in totalitate greselile. In cel mai fericit caz gasim SI un alt vinovat inafara de noi insine, nefiind capabili sa acceptam si sa intelegem ca ceea ce facem in prezent va rascumpara trecutul si, in mod logic, va schimba viitorul si ca nu ceea ce am facut in trecut va afecta prezentul ( karma ). Astfel, daca pornim pe principiul ca prezentul vietii noastre este o rasplata a deciziilor din trecut, niciodata nu vom reusi sa ne depasim conditia umana, cea care, de cele mai multe ori, nu ne lasa sa fim fericiti pe deplin.

Ideea este ca tot ce conteaza este prezentul. ACUM este tot ceea ce avem si totodata ceea ce conteaza cu adevart. Este singurul moment pe care il putem controla si asupra caruia avem stapanire totala. Este singurul aspect al vietii asupra caruia influentele vin doar de la noi, cei care stiu sa traiasca in prezent.

Pe tot parcursul vietii noastre, traim o insiruire de momente prezente, decizia pe care o facem cand ne gandim la trecut sau viitor, determina o ruptura a momentului in care alegem sa traim.

Astfel, daca alegem sa fim stapini pe vietile noastre si realizam ca deciziile prezente inseamna totul, vom ajunge sa nu traim doar in momentul de ACUM, ci pentru totdeauna.  Timpul nu exista, daca ne gandim la importanta pe care o poate avea prezentul in vietile noastre.

Don't mean you got to take control

,,Lucrurile se afla in ceea ce numiti <<trecut>> si asteapta o decizie in ceea ce numiti <<viitor>>. Ele va amortesc, polueaza si nu va mai lasa sa intelegeti prezentul.Sa lucrezi doar cu experienta inseamna sa propui solutii vechi pentru probleme noi. E nevoie de un efort urias ca sa te eliberezi de memorie, dar, cand reusesti, incepi sa observi ca esti mai capabil decat crezi. Locuiesti in acest corp gigantic care este Universul, unde se afla toate raspunsurile si toate problemele. Viziteaza-ti sufletul in loc sa-ti vizitezi trecutul. Universul trece prin multe mutatii <<o viata>>, dar asa cum celulele corpului se schimba, iar tu continui sa fi acelasi, timpul nu trece, doar se schimba.’’

                                                                                    (,, Aleph’’, Paulo Coelho)

Devenim mult prea preocupati de conceptul prin care trecutul ne afecteaza actiunile viitoare, incat numai ajungem sa constientizam cat de valoros este prezentul. In mod practic, prezentul este foarte scurt, insa timpul este absolut, asadar prezentul este totul si reprezinta modul in care alegem sa ne traim viitorul in functie de modul in care ne-am trait trecutul. Tocmai din cauza complexitatii prezentului, noi, ca oameni, ne schimbam in mod involuntar sau mai bine zis evoluam cu ajutorul fiecarei experiente sau discutii care ne ajuta sa ne apropieam mai mult cu cine suntem defapt.

I'm telling you things get better

Cu totii traim dupa o stereotipie fixa, care ne determina sa invatam pentru a ne asigura viitorul, sa ne maturizam pentru a deveni realisti, sa iubim pentru ca viata sa capete un alt sens si in cele din urma sa ne impacam cu ideea ca tot ce am facut pe parcursul vietii noastre nu difera cu absolut nimic de ceea ce a facut oricine altcineva cu viata sa.

Ne diferentiem, insa de ceilalti prin modul de gandire, prin tipul si intensitatea sentimentelor resimtite, modul in care vorbim si ne comportam si, nu in ultimul rand, prin modul prin care trecem de etapele vietii.

Cu toate ca stim la ce sa ne asteptam de la viata, in mare, de multe ori uitam ca inevitabilul se produce sau ca societatea in care traim ne ingreuneaza ascensiunea spirituala, psihica si emotionala.

Motive sunt multe, dar ideea e aceesi pentru toti, viata este considerata grea. Cu toate acestea, ideea si adevaratul sens al vietii, din punctul meu de vedere este reprezentat de modul in care reusim sa trecem peste aceste greutati, modul in care uitam sau controlam cat de greu este si mergem mai departe.

Cand totul se sbulbera in jurul nostru ar trebui sa ne amintim ca sa spulbera pentru ca noi am lasat sa se intample asta, undeva am gresit si trebuie sa suportam consecintele. Uneori, datorita modului haotic de viata al societatii in care traim, unele lucruri chiar nu depind de noi, in astfel de momente sa ne aducem aminte ca ,, In viata nu trebuie sa astepti sa treaca furtuna, trebuie sa inveti sa dansezi in ploaie.’’

Tot ce spun este ca in final va merita efortul, chiar daca acum este greu!

Askin' questions like you've already known the answer

1)      De ce tocmai persoanele carora nu le pasa, se ataca cand nu au vesti despre tine?  

R: Pentru ca devin nesiguri, atunci cand nu stiu ce se intampla cu tine.Sunt vizibil intimidati de atitudinea, viata si gandirea ta, realizand ca nu te pot controla si ca reprezinti o adevarata concurenta in lupta lor de a ajunge intr-un anumit punct.                                                                                        

2)       De ce, pentru persoana iubita ajungi sa reprezinti sensul vietii sale, si nu ramai doar partea favorita din aceasta?

R: Pentru ca oamenii cred ca cel mai de pret lucru pe care-l pot face pentru persoana iubita consta in sacrificiul respectiv daruirea intregii vieti. Astfel, totul ajunge sa capete sens datorita prezentei tale, pentru ca esti iubit foarte mult si se uita de conceptul care sustine ca ,, Nimeni nu poate pierde pe nimeni, deoarece nimeni nu detine pe nimeni’’.

3)    De ce nu suntem indeajuns de pregatiti, cand simtitm noi ca suntem pregatiti?

R: Pentru ca nu puteam fi obiectivi cand vine vorba de noi insine. Cand ne dorim foarte mult un lucru pierdem din vedere detaliile care ne-au condus catre respectiva dorinta si ajungem sa ne autoimpunem ca suntem pregatiti sa luptam si sa facem fata provocarilor. Adevarul este, de cele mai multe ori, diferit din simplul fapt ca dorinta ne face neatenti.

4)      De ce intr-o relatie unul iubeste mai mult?

R: Din simplul fapt ca totul trebuie sa fie in echilibru. Doua persoane trebuie sa se completeze reciproc pentru a forma un cuplu. Unii dintre noi pot iubi doar pana intr-un punct, iar mai departe intervine ratiunea. Ceilalti lasa ratiunea de-o parte si se lasa in voia sentimentelor. Nu putem controla sau schimba acest lucru.

5)      De ce suntem raniti doar de persoanele la care tinem mai mult?

R:  Pentru ca doar de ele ne pasa. Nu ne intereseaza sau afecteaza asa de mult parerile, faptele sau gandurile celor care nu ne sunt alaturi sau care nu ne cunosc, insa suntem raniti cand cei care se presupune ca ne erau alaturi neconditionat si cei in care am avut incredere, lasandu-i sa ne cunoasca, te dezamagesc.

Regretted decisions that nobody chose

,,Acum, la douazeci si cinci de ani, sperand intr-o viata ceva mai blanda, Antoine constatase de prea multe ori ca inteligenta te face nefericit, singuratic, sarac, pe cand deghizarea inteligentei iti confera o imortalitate de hartie de ziar si admiratia celor care cred in ce citesc. Cauza nefericirii lui era propria-i minte.

Avea putini priteni, caci suferea de acel soi de asociabilitate care se trage din prea multa toleranta si intelegere. Gusturile lui nedescriminatorii il excludeau din grupurile care se formeaza pe baza dezgusturilor. Curiozitatea si pasiunea lui, care ignorau frontierele si clanurile, faceau din el un strain in propia lui tara. Avea impresia ca o fiinta omeneasca este atat de vasta si de bogata, incat nu exista vanitate mai mare pe lumea asta decat sa fi prea sigur pe tine si fata de necunoscutul pe care il reprezinta lumea.

La un moment dat ii era frica sa nu-si piarda stropul de timiditate si sa intre in tagma celor care te dispretuiesc daca nu-i domini, da cu o vointa indarjita a reusit sa o pastreze ca pe o oaza a personalitatii lui.

Chiar daca incasase rani multe si adanci, asta nu-i inasprise cu nimic caracterul, isi pastra intacta sensibilitatea foarte mare, care renastea mai pura ca niciodata de cate ori era sifonata si lovita. In fine, daca in mod rezonabil, credea in el insusi, se straduia sa nu se creada prea destept, sa nu accepte prea usor ceea ce gandea, caci stia cat de mult le place vorbelor mintii noastre sa ne fie pe plac si sa ne incurajeze, pacalindu-ne.''

                                                                                        ( Martin Page ,, M-am hotarat sa devin prost’’)

We don't know why we feel how we feel inside

Intregul  ansamblu de ganduri, fapte, exteriorizare a sentimentelor, puterea cu care trecem peste obstacolele vietii, modul in care facem fata stresului sau a situatiilor extreme si chiar rutina de zi cu zi... ne defineste, sunt parte din cine suntem.

Astfel, ca sa stim cine suntem noi cu adevarat, trebuie sa trecem prin foarte multe situatii diferite si sa ne mentinem obiectivitatea. Trebuie sa ne acceptam atat defectele, cat si calitatile, deoarece orice om are mai mult sau mai putin din fiecare. Este necesar sa fim indeajuns de intelepti sa acceptam faptul ca niciodata nu vom fi cum ne dorim noi, pe deplin. Avand acesta manie de a tinti catre perfectiune sau de cele mai multe ori, mereu cu o treapta mai sus fata de cea pe care ne aflam, ajungem sa uitam ca am avansat mai mult decat am fi crezut ca suntem in stare.

De asemenea, momentele in care incepem sa ne indoim de noi insine sunt, defapt, momentele in care cu foarte putin efort ne regasim si mai invatam cate ceva despre noi.

Daca suntem atenti, vom observa ca in fiecare zi ne comportam si reactionam diferit, fata de ziua precedenta, deoarece trairile noastre se schimba, deoarece mai invatam cate ceva despre noi si in special, pentru ca incercam sa eliminam eventualele greseli pe care le-am facut in ziua precedenta.

Se spune ca toata lumea este la fel, insa in acelasi timp este diferita... Eu cred ca toti oameni au aceleasi preocupari,aceleasi nevoi, aceleasi scopuri in viata si aceeasi infatisare. Evident, pe parcursul vietii preocuparile si idealurile se schimba, se maturizeaza si prin contur. In acelasi timp, totusi, diferenta consta in modul cu care ne traim viata. Acest lucru ne diferentiaza complet de ceilalti. Alegerile, calea pe care alegem sa mergem, greselile pe care le facem si chiar compasiunea de care dam dovada difera de la fiecare om.

You've reach the end, beging again now

Este stabilit, deja, faptul ca toata existenta oamenilor pe Pamant se reduce la implinirea destinelor si, implicit, la atingerea fericirii.

Totusi, lupta pe care o ducem zilnic, fie cu noi insine, fie cu ceilalti, fie cu propriul nostru destin ne conduce uneori catre momente dificile, care pentru a fi depasite  necesita  mai multa putere, incredere si energie.

Ajungem, involuntar, sa ne indoim si sa uitam de noi respectiv de visurile noastre, datorita faptului ca inevitabilul ne pune la incercare in moduri dure si aparent nedrepte. Ni se pare normal sa facem fata acestor provocari si sa mergem mai departe, insa de cele mai multe ori alegem sa ne impacam cu suferinta si atat. Numai tinem cont de nimic altceva, ne canalizam energiile doar asupra suferintei si a durerii, nevrand sa schimbam ceva.

Nu acceptam si nu ne gandim la adevarata insemnatate a acestor provocari, doar ramanem blocati in ele de propria noastra vointa. Nu vrem sa intelegem ca rostul lor este sa ne intaresca, sa ne arate unde am gresit si probabil sa ne invete cum sa suportam consecintele propriilor noastre fapte.

Nu doar aici gresim. Ideea este ca toata lumea poate face fata suferintei si durerii. Suntem inzestrati cu acesta putere, pentru ca ,, Dumnezeu ne da doar cat putem duce’’. In zadar, incercam sa demonstram ceva, daca ne complacem intr-o astfel de situatie. Putini sunt, insa, cei care sunt constienti ca pot fi fericiti, chiar si atunci cand totul merge pe dos.

Intr-o astfel de lume, ca cea in care traim acum, adevaratii invingatori accepta si se lupta sa fie fericiti, pentru ca tristetea si suferinta sunt lucruri intalnite prea mult prea des, la oricine. Cati dintre noi putem spune ca avem puterea sa fim fericiti?

Nu vrem sa acceptam ceea ce poate fi bine, ramane, in schimb, blocati in tot ce poate merge prost! 

(Atragem ceea ce gandim.)

You don't know wether you're coming or going

Se spune ca un vis este o dorinta a inimii, asadar alegerea visurilor si, ulterior, lupta pentru indeplinirea acestora, ne afecteaza profund, in mod direct. Stim ca trebuie sa luptam pentru ceea ce ne dorim, insa, uneori, pe parcursul acestei lupte se intampla, des, sa ne simtim descurajati. Suntem adusi sau ajungem intr-un punct in care nu se mai intampla nimic, moment in care incepe sa ne indoim de verosimiliatatea visurilor. Brusc, ceea ce ni se parea ca are sens, acum este  decat o insiruire de posibile greseli sau decizii eronate. Continuam sa credem in visul nostru, sa vrem ca acesta sa se implinesca, sa ne continuam lupta, insa totul pare in zadar. Parca numai depinde de noi, totul, iar acum suntem in asteptarea unui verdict, reprezentat de o posibilitate, o sansa de a continua.

Ne uitam imprejur si realizam ca, in continuare viata noastra este destul de buna, chiar si fara acele visuri, insa nimic numai are rost. Durerea si, in special, confuzia ne acapareaza existent, deoarece stim ca nu am ajuns acolo unde vroiam. Speranta ca nu exista vreun lucru imposibil si ca poate Universul va conspira in favoarea visurilor noastre ne da puterea sa nu cedam, sa nu renuntam.

Adevarul este ca atunci cand ne asteptam cel mai putin, ni se deschide o noua oportunitate.

Ar trebui sa ne amintim ca avem responsabilitatea de a duce la bun sfarsit o calatorie, pe care noi am ales-o, pentru ca doar asa invatam sa luptam cu provocarile clipei. Chiar daca ajungem sa suferim din cauza unor lucruri marunte este gresit sa credem ca nu suntem indeajuns de buni pentru a trai o minune sau sa avem parte de un moment in care totul capata sens, iar viata incepe sa se schimbe conform visurilor noastre.

We will fight to the death

Noi nu traim, incercam, doar, sa invatam cum sa traim, cand adevarul este ca nu stim nici macar ce insemna VIATA. Tot ce facem este sa afirmam ca supravietuim intr-o lume nebuna si intr-un mod sau altul suntem mandrii de acest lucru. Afirmam, acum in mod inconstient, ca tot ceea ce putem face este sa rezistam si sa le aratam celorlalti ca putem fi mai presus decat ei. Acceptam si ne adaptam a ceea ce numim ‘’legea junglei’’ considerand ca este normal ca cei slabi sa cada prada celor mai puternici ( O sa realizam vreodata ca noi nu suntem animale?!).

Am ajuns sa-I sustinem pe cei care spulbera speranta de schimbare in bine a omenirii sau de speranta in general, crezand ca trebuie sa ne mentinem ‘’realismul’’. Ajungem, astfel, sa le dam dreptate celor care spun ca binele a fost o limita de care nu se mai tine cont sau ca in lumea contemporana pentru a profita de acea unica posibilitate, de acea sansa solitara, trebuie sa trecem peste tot ceea ce insemna demnitate, bunatate, compasiune etc.

Noi nu stim sa traim, tot ce stim este sa luptam, intre noi, cu noi, insa doar sa luptam. Pentru ce? Nici noi nu stim… ne mintim si spunem ca pentru o viata mai buna, insa in stilul acesta stim ca asa ceva nu exista.

As vrea sa fie un vinovat pentru toate acestea, insa adevarul este ca ‘vinovatul’ suntem noi toti. Avem lasitatea de a da vina pe cei care au fost inaintea noastra sau care ne conduc, fara sa ne gandim macar ca suntem la fel ca cei de inaintea existentei noastre sau ca supunerea noastra in fata conducatorilor parsivi ar fi de vina pentru traiul de zi cu zi, pe care-l dispretuim atat de mult. Alegem, in continuare sa luptam, in loc sa traim… si da, sunt realista, este extreme de greu sa schimbam ceva. Am observat, de-a lungul timpului, ca atunci cand lucrurile se complica putin sau cand vine vorba de o schimbare de orice fel, nimeni nu incerca, se prefer calea mai usoara, adica, de cele mai multe ori sa ramana in aceeasi situatie, oricat de grea sau neplacuta ar fi.

Realismul din zilele noastre nu este reprezentat de raul care ne inconjoara sau de imposibilitatea unei lumi mai bune, asa cum sustin unii, ci despre constientizarea a cat de vinovati suntem si a cat de greu este sa schimbam ceva, cand oamenii sunt lasi, superficiali, ignoranti si fara speranta ( si la propriu si la figurat).

Viata, in principiu, este alcatuita din credinta, speranta si dragoste. Lipsa credintei, speranta inexistenta si dragostea de bani ne-a adus aici. Suntem atat de prosti ( as vrea sa fie alt cuvant mai potrivit ) si de incompetenti, deoarece ne dam batuti inainte sa intram in lupta.

Este foarte greu, dar de ce asta ar trebui sa ne opresca?

This is your life, you made it this far...

Niciodata nu o sa recunostem, dar mereu o sa vrem mai mult, tot timpul o sa privim in fata si o sa vrem sa ajungem din ce in ce mai sus sau privim doar in trecut si nu vrem sa trecem peste sau ramane blocati in prezent pentru ca este mai usor.

Sa recunoastem, ca mereu exista ceva ce nu este cum ne-am dori si mereu ne axam doar asupra acelui lucru, cand in jurul nostru sunt multe lucruri care trebuiesc spuse, vazute, intelese, invatate… observate, pur si simplu.

Suntem atat de preocupati sa atingem perfectiunea, incat doar pe acest lucru ne bazam. Ciudat este ca stim cu totii ca nu vom ajunge niciodata acolo, insa speranta, dorinta si egoismul ne fac sa mergem inainte, vrand sa devenim cat mai buni, dorind ca cineva sa ne descopere si toata munca noastra sa fie, in sfarsit, apreciata la adevarata sa valoare.

Fie ca recunostem sau nu tot ce ne dorim este mai bine decat avem si este foarte bine asa. Inseamna ca am realizat ceva in viata, lucruri pe care ne putem baza. De asemnea, insemna ca suntem dornici de mai mult, ca avem pentru ce lupta, ca suntem incapatanati.

Luptam sa ajungem in varf, crezand ca odata ajunsi acolo vom fi fericiti. Suntem atat de siguru ca fiind acolo sus, ne vom simti impliniti, pe drum probabil ne intalnim sufletul pereche si totul va fi perfect in acea clipa, vom fi fericiti. 

Ma gandesc ca fericirea si implinirea nu sunt scopul sau rostul existentei noastre. Sa sti cat de greu este sa ajungi unde vrei, sa simti neputinta de a continua si totusi sa gasim forta necesara sa ne ridicam mai presus… Acesta este adevaratul scop. Incercarea, a doua sans, recapatarea credintei pierdute cu mult timp in urma realizarea faptului ca indiferent de stadiu in care suntem putem fi fericiti, chiar daca nu avem motive. Realizam ca munca noastra este apreciata, de noi si cei dragi… Realizam ca nu este vorba despre faptul ca trebuie sa ajungem in varf, ci despre faptul ca traim si ca avem pentru ce lupta.

I don't really know where I'm headed, just enjoyin' the ride

Fiecare om a ramas cu o teama de a intra intr-o lupta. Cu totii am fost mintiti si tradati candva in trecut. Fiacare in parte am suferit din pricina unor lucruri lipsite de insemnatate. Candva, cu totii am esuat in incercarile noastre. Am zis candva ,, da'', cand ar fi trebuit sa zicem ,, nu''. Ne-am indoit de propriile forte si am incercat sa le demonstram celorlalti ca nu sunt pe caleacea buna, cand defapt noi eram cei care aveau nevoie de ajutor. Cu toti ne am mintit, candva, spunand ca ,, Sunt bine.'' cand defapt aveam nevoie de ajutor. Am preferat la un moment dat sa pretinde ca am luat o decizie buna, cand stiam ca gresisem.Fiecare om care a avut cel putin un vis, s-a indoit ca acesta se va implini. Si cu siguranta ne-am indoit de rostul nostru pe Pamant.
Tocmai de aceea suntem oameni, pentru ca ne punem intrebari, pentru ca neincetat cautam o ratiune. Sta in firea noastra sa ne dorim mereu mai mult si sa incercam sa devenim cat mai buni. De multe ori nu stim cand sa ne oprim, iar in clipa in care realizam acest lucru incepem sa ne indoim de noi insine si de puterea noastra.
Avem incredere mai multa incredere in ceilalti, decat avem in noi si in fortele nostre, fie ca recunaostem sau nu. Ar fi mai usor daca doar am crede... Crezanad in minuni, minunile se intampla. Fiind siguri ca propia noastra gandire poate svhimba viata, viata incepe sa se schimbe. Dorind sa gasim dragostea, acesta isi face aparitia.
Trecem prin atatea, in fiecare zi si nici nu ne dam seama. Oricum, toate acestea, fie ca suntem constienti de ele sau nu, fac parte din drumul nostru. Se spune si confirm si eu ca rostul destinatiei, sta in calatorie.
O viata avem, o traim cum stim... superficial, profund, grijuliu, neatent.
( Inspirat din invataturile regasite in cartile lui Paulo Coelho)

We just can't get it right

Pana nu de mult traiam si eu cu aceeasi impresie ca si a celorlalti, cum ca pritenii adevarati ne sunt alaturi in momentele grele ale vietii. Am realizat, totusi, ca ma inselam si ca prietenii adevarati ne sunt alaturi in momentele in care ne putem bucura alaturi de ei.

Cei care ne lasa balta in momentele in care am fi avut cea mai mare nevoie de ei, sunt inconstienti si incompetenti de a-si urma pana si propriul interes.

Mi-am dat semama si am acceptat faptul ca trebuie, oricum, sa trec singura peste greutati, deoarece este vorba de lupta mea, incercarile mele, viata mea, nu a celorlalti.Insa atunci cand reusesc, cand ajung in vraful muntelui, cum s-ar spune, atunci am cea mai mare nevoie de cineva. Acela este momentul in care am nevoie de un umar pe care sa plang, amintindu-mi cat de greu a fost si peste cate am trecut pe parcursul drumului. Aceea este clipa in care am nevoie de o imbratisare, care sa ma motiveze, in care sa simt acel sprijin de care am atat de mare nevoie si tot atunci am nevoie de cineva cu care sa rad, pentru ca am reusit. Bucuria implinirii unui vis nu este la fel de mare, atunci cand nu ai pe cineva alaturi cu care sa o imparti.

Stiu si sustin, de asemenea, faptul ca pe parcursul drumului avem nevoie de cineva care stim ca va veni sa ne salveze, daca vom avea nevoie, Cineva care sa ne amintesca ca nu va fi mereu atat de greu si ca ne spune exact ceea ce avem nevoie sa auzim: ,, O sa reusesti, O sa fie bine!''