Viata e frumoasa pentru cel care stie sa o traiasca. Macar
de ar fi atat de usor...
Conceptul acesta al existentei, al vietii e simplu: orice se
naste, dupa un timp moare si lasa locul unei alte generatii.
In cazul nostru, al fiintelor limitate de propriile
convingeri, ceea ce este cu adevarat greu este sa traim. Tocmai pentru ca
existenta ne este limitata, ar trebui sa simtim presiuna momentului de sfarsit,
astfel reusim sa facem ceva concret, sa lasam ceva in urma.
Cel putin asa este in teorie. Dupa cum am mai spus, sa
traiesti este greu, dar sa traiesti inconjurat de minciunile, raul si obsesia
semenilor tai este si mai si...
Avem dreptul sa facem ce vrem, sa ne bucuram de timpul prea
scurt pe care il avem de petrecut aici, traind! Ar trebui ca propria constiinta
sa ne conduca catre ce e bine si corect, ar trebui ca adevarul sa nu fie doar
pentru clasele de sus ale populatiei, ar trebui sa ne conducem singuri dupa
reguli si legi nescrise, dar precise, ar trebui... ar trebui multe lurcrui
schimbate, lucruri care sunt nu imposibile dar pe aproape. Poate atunci copii
si-ar putea trai copilaria inocenta, tinerii si-ar gasi mai usor locul in lume
si ar intelege ce se asteapa de la ei, iar adultii ar intretine un trai cu
adevarat bun, pe care toti l-am merita.
Sau poate, cele de mai sus sunt doar clisee. Poate ne sta in
fire sa fim atat de defecti, zbuciumati, speriati, sa nu ne gasim locul, sa fim
nesiguri, nelinistiti, mereu in cautare de mai mult, nemultumiti in permaneta.
Meritam o soarta grea, pentru ca nu invatam niciodata lectia care trebuie
desprinsa, dar sunt o multime de tineri prinsi la mijloc... Tineri care merita,
care nu sunt vinovati, inca, de haosul in care sunt nevoiti sa cresca.
