I've wondered what's wrong? And I found out. This is my life. This is my life and you didn't showed up... for me. You left me hanging and I had to do everything myself. I always have to. I am tired to do everything myself! I am alone here... We're supposed to be parteners. We are supposed to be in this together.
If you knew the sacrifices that I have made... The things I have given up and the pieces of myself that I have given away for you... and you treated me this way. You make me beg for scraps, when I have done nothing but fight for you.
You don't have to love me. I think we are in this hell together and the flames are burning both of us with equel intensity, so the least you could do is show up... for me! Instead of being like some stranger.
Those words you never spoke, hold a life of memories of all the times before... I tried to show you love, but you only asked for more... But it's ok, 'cause I don't want the world. I can't take much more of this, but also I can't let it go and that's ok...
joi, 12 decembrie 2013
duminică, 11 august 2013
Everything has a dark side
Cred ca fiecare cauta, cumva, un sens al vietii lor...
Si apare o adrenalina cand intunericul te cuprinde si reuseste cumva sa acapareze toate aspectele vietii tale. Totul vine spre tine atat de repede... intr-o secunda esti fericit cu viata ta, iar apoi te lasi prada unui sentiment coplesitor de tristete, care te face, in depresia asta, sa te simti singur. Esti constient de respingere, pentru ca totul se intampla acum si tu nu stii cum sa reactionezi.
Nu simti nimic decat durere. Ajungi sa simti racoarea si teama din spatele intunericului, de parca ar fii posibil.
Se presupune ca stii cine esti, cand lupti pentru ce iubesti, dar pana si asta se pierde in abisul noptii, atunci cand constati de cata suferinta esti inconjurat. Exact atunci iti impui sa fii rational, sa iti explici cum este doar o stare, care va trece, dar gandurile se duc si durerea ramane atata timp cat iti imbratisezi singuratatea.
Simti ca nu apartii nimanui si ca nu-ti gasesti locul nicaieri, te saturi sa te simti lasat deoparte. Te simti blocat intr-o lume pe care o urasti, plina de straini si de oameni pe care fie ii ranesti, fie te ranesc. Simti cum nu poti fii salvat de nimeni altcineva, infara de tine, dar e al naibii de greu asa ca alegi, nu din confort, ci din oboseala sa mai ramai un pic in starea in care esti.
Stii ca esti pe marginea prapastiei si urli, fie prin linistea si calmul de care dai dovada, fie printre lacrimile si strigatele dupa ajutor, ca nu mai poti. Esti auzit! Te asigur ca cineva, undeva de aude, dar nu va intelege.
Si apare o adrenalina cand intunericul te cuprinde si reuseste cumva sa acapareze toate aspectele vietii tale. Totul vine spre tine atat de repede... intr-o secunda esti fericit cu viata ta, iar apoi te lasi prada unui sentiment coplesitor de tristete, care te face, in depresia asta, sa te simti singur. Esti constient de respingere, pentru ca totul se intampla acum si tu nu stii cum sa reactionezi.
Nu simti nimic decat durere. Ajungi sa simti racoarea si teama din spatele intunericului, de parca ar fii posibil.
Se presupune ca stii cine esti, cand lupti pentru ce iubesti, dar pana si asta se pierde in abisul noptii, atunci cand constati de cata suferinta esti inconjurat. Exact atunci iti impui sa fii rational, sa iti explici cum este doar o stare, care va trece, dar gandurile se duc si durerea ramane atata timp cat iti imbratisezi singuratatea.
Simti ca nu apartii nimanui si ca nu-ti gasesti locul nicaieri, te saturi sa te simti lasat deoparte. Te simti blocat intr-o lume pe care o urasti, plina de straini si de oameni pe care fie ii ranesti, fie te ranesc. Simti cum nu poti fii salvat de nimeni altcineva, infara de tine, dar e al naibii de greu asa ca alegi, nu din confort, ci din oboseala sa mai ramai un pic in starea in care esti.
Stii ca esti pe marginea prapastiei si urli, fie prin linistea si calmul de care dai dovada, fie printre lacrimile si strigatele dupa ajutor, ca nu mai poti. Esti auzit! Te asigur ca cineva, undeva de aude, dar nu va intelege.
marți, 6 august 2013
Make the most of every moment
Se pare ca sunt 7 miliarde 102 milioane de oameni care traiesc in momentul de ,, acum'', iar ei nu creaza nimic altceva decat haos. Unii alearga speriati catre o tinta necunoscuta, altii se intorc fericiti si impacati acasa. Unii spun minciuni doar ca sa reuseasca sa mai treaca peste o zi, in timp ce altii incearca sa faca fata adevarului. Sunt chiar si oameni guvernati de rau in lupta contra binelui si oameni care se straduiesc sa reziste in fata a ceea ce este rau. 7.102.000.000 de oameni pe Pamant... 7 miliarde de suflete... si uneori nu ai nevoie decat de unul.
Si cat speri ca acel ,, unul'' sa fii tu pentru cineva... si exact acela este momentul in care te gandesti ca oamenii te vor dezamagii. Intelegi si accepti asta, dar incepi sa te intrebi daca nu cumva te vei trezii intr-o dimineata si vei descoperii ca tu esti defapt dezamagirea.
Este mereu simplu, fie spui prea multe, fie nu spui suficient.
Ma gandesc din ce in ce mai des la o imagine din viitor. Un moment in care toate visurile tale se implinesc, cel mai grozav moment al vietii tale. Pe cine alegi sa-ti stea alaturi cand pentru tine totul este perfect? Cine va fii acea persoana asupra careia privirea ti se va atintii intr-o mare de oameni?
Si cat speri ca acel ,, unul'' sa fii tu pentru cineva... si exact acela este momentul in care te gandesti ca oamenii te vor dezamagii. Intelegi si accepti asta, dar incepi sa te intrebi daca nu cumva te vei trezii intr-o dimineata si vei descoperii ca tu esti defapt dezamagirea.
Este mereu simplu, fie spui prea multe, fie nu spui suficient.
Ma gandesc din ce in ce mai des la o imagine din viitor. Un moment in care toate visurile tale se implinesc, cel mai grozav moment al vietii tale. Pe cine alegi sa-ti stea alaturi cand pentru tine totul este perfect? Cine va fii acea persoana asupra careia privirea ti se va atintii intr-o mare de oameni?
joi, 2 mai 2013
One day too late
Oamenii sunt atrasi de ceea ce nu pot controla. Din aceasta cauza iubirea ne uimeste de fiecare data, teama ne determina sa intelegem cat de neputinciosi suntem, natura ne surprinde prin frumusete si forta, iar viitorul ne inspaimanta pe majoritatea din noi.
Lipsa de control, la fel ca si lipsa de certitudine ne impinge catre ceea ce credem ca nu putem avea... Desigur, nu este nimic mai prostesc sau mai reprezentativ pentru firea umana.Teoretic, putem sa comprimam esenta vietii in noi, in intensitatea trairilor noastre, dar alegem sa credem ca nu putem controla, nici macar prezentul, si avem asteptari incredibile care nu se vor contretiza vreodata.
Oportunitatile sunt la orice pas, schimbarile se ivesc in orice secunda, multitudinea de ganduri, trairi, alegeri si actiuni pe care le putem controla, cu siguranta ne pot face sa traim cu adevarat, nu doar sa ne cream amintiri, ci sa ne lasam amprenta in lume.
Incompetenta noastra ne face sa credem ca nu putem valorofica fiecare secunda, mediocritatea ne induce lenea de a exista cu adevarat, iar superficialitatea ne conduce catre rutina.
Lipsa de control, la fel ca si lipsa de certitudine ne impinge catre ceea ce credem ca nu putem avea... Desigur, nu este nimic mai prostesc sau mai reprezentativ pentru firea umana.Teoretic, putem sa comprimam esenta vietii in noi, in intensitatea trairilor noastre, dar alegem sa credem ca nu putem controla, nici macar prezentul, si avem asteptari incredibile care nu se vor contretiza vreodata.
Oportunitatile sunt la orice pas, schimbarile se ivesc in orice secunda, multitudinea de ganduri, trairi, alegeri si actiuni pe care le putem controla, cu siguranta ne pot face sa traim cu adevarat, nu doar sa ne cream amintiri, ci sa ne lasam amprenta in lume.
Incompetenta noastra ne face sa credem ca nu putem valorofica fiecare secunda, mediocritatea ne induce lenea de a exista cu adevarat, iar superficialitatea ne conduce catre rutina.
duminică, 24 februarie 2013
A one man's soul
Nu alegerile sunt dificile, ci sa traiesti cu alegerea facuta este partea de care cu totii ne temem.
Te doboara, ti se distruge orice entuziasm legat de misterul vietii, atunci cand esti incapabil sa simti ca traiesti. Dorinta de a-ti lasa amprenta asupra lumii, gandul ca poti schimba si chiar atinge viata altora, pana si ideea de a trai in prezent astfel incat actiunile tale sa ajunga in esenta universala... totul ajunge sa te defineasca din punctul de vedere al incapacitatii de a simti si de a crede ca faci parte dintr-o Creatie care iti e superioara.
E si normal sa ne simtitm singuri cand suntem inconjurati de oameni, pentru ca defapt suntem inconjurati de umbre fara esenta.
In calitatea de oameni, aveam o singura datorie... sa traim si am ajuns sa esuam si pe acest plan. Ne complacem in situatia de a supravietuii in mijlocul manipularilor sociale, politice si ale credintei fara sa punem la indoiala tot ce se intampla in jurul nostru.
Cum mai poate un tanar sa se dezvolte, cum mai poate un om sa gaseasca fericirea in a traii, cum poti sa nu traiesti cu durerea si suferinta cauzata de ranile indiferentei?! Cum poti alege, ca om, sa fi la randul tau indiferent la tot ceea ce se intampla, cand tocmai ipocrizia care te scarbeste si te determina sa vrei sa schimbi ceva este cea care te-a adus in situatia prezenta?!
Da, exista oameni care aleg sa sufere pentru haosul creat de semenii lor, dar merita ei condamnati pentru simplul fapt ca vor sa creada intr-o lume mai buna?!
Da, mai exista oameni care cred in schimbare si vor sa faca parte din ea, dar aceia sunt inlaturati, in aceia nu se crede, tocmai ei nu sunt promovati, tocmai ei care nu-si pierd niciodata dorinta obosesc asteptand ca cineva sa ii asculte si sa le dea atentia cuvenita.
Deja cuvinte precum iertare, iubire, multumire, viata... numai atrag atentia nimanui.
Te doboara, ti se distruge orice entuziasm legat de misterul vietii, atunci cand esti incapabil sa simti ca traiesti. Dorinta de a-ti lasa amprenta asupra lumii, gandul ca poti schimba si chiar atinge viata altora, pana si ideea de a trai in prezent astfel incat actiunile tale sa ajunga in esenta universala... totul ajunge sa te defineasca din punctul de vedere al incapacitatii de a simti si de a crede ca faci parte dintr-o Creatie care iti e superioara.
E si normal sa ne simtitm singuri cand suntem inconjurati de oameni, pentru ca defapt suntem inconjurati de umbre fara esenta.
In calitatea de oameni, aveam o singura datorie... sa traim si am ajuns sa esuam si pe acest plan. Ne complacem in situatia de a supravietuii in mijlocul manipularilor sociale, politice si ale credintei fara sa punem la indoiala tot ce se intampla in jurul nostru.
Cum mai poate un tanar sa se dezvolte, cum mai poate un om sa gaseasca fericirea in a traii, cum poti sa nu traiesti cu durerea si suferinta cauzata de ranile indiferentei?! Cum poti alege, ca om, sa fi la randul tau indiferent la tot ceea ce se intampla, cand tocmai ipocrizia care te scarbeste si te determina sa vrei sa schimbi ceva este cea care te-a adus in situatia prezenta?!
Da, exista oameni care aleg sa sufere pentru haosul creat de semenii lor, dar merita ei condamnati pentru simplul fapt ca vor sa creada intr-o lume mai buna?!
Da, mai exista oameni care cred in schimbare si vor sa faca parte din ea, dar aceia sunt inlaturati, in aceia nu se crede, tocmai ei nu sunt promovati, tocmai ei care nu-si pierd niciodata dorinta obosesc asteptand ca cineva sa ii asculte si sa le dea atentia cuvenita.
Deja cuvinte precum iertare, iubire, multumire, viata... numai atrag atentia nimanui.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)