duminică, 30 septembrie 2012

Spre culmile disperarii

,,Este o constatare pe care spre regretul meu o verific in fiecare clipa: nu pot fi fericiti decat oamenii care nu gandesc nimic, adica aceia care gandesc numai cat trebuie vietii. Caci a gandi numai cat trebuie vietii nu inseamna a gandi. Adevarata gandire seamana unui demon care tulbura sursele vietii sau unei maladii ce afecteaza radaciniile acestei vieti. A gandi in fiecare clipa, si a-ti pune probleme capitaale la tot pasul, a avea permanent in constiinta indoiala asupra propriului tau destin, a simti oboseala de a trai, a fi obosit de ganduri si de existenta ta pana dincolo de orice rezistenta, a lasa o dara de sange si fum dupa tine, ca simboluri ale dramei si ale mortii fiintei tale, inseamna a fi nefericit in asa masura, incat ti-e scarba de tot fenomenul acesta al gandirii si te intrebi daca refelxivitatea nu e o pacoste pe capul omului. Multe sunt de regretat in lumea in care n-ar trebui sa regret nimic. Si ma intreb: merita lumea aceasta regretul meu?''- Emil Cioran

Esti liber! Te simti liber? Traiesti in democratie! Ti se pare ca ti se respecta drepturile? Poti fi fericit! Te simti fericit? Traiesti! Simti ca traiesti?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu