Suntem prizonierii propriei noastre gandiri. Noi ne impunem devesre lucruri, precum ce ne place, pe cine agreeam sau pe cine uram, ne impunem chiar si propriile visuri, propriile idealuri in viata. Totusi, viata ne pune incontinuu piedinci, poate pentru a ne arata ca am luat o decizie gresita sau pentru a ne testa daca meritam sau nu sa ne implinim. Oricare ar fi motivul, greutatile se ivesc la tot pasul, insa noi agravam totul.
Cand ni se intampla un lucru pe care nu l-am fi dorit, parte din viata noastra, dam vina pe altii, pe ghinion, pe destin sau orice alt lucru pe care il avem la indemana. Este prima etapa...
Dupa ce ne obisnuim cu ceea ce ni se intampla, incepem sa ne plangem. A doua etapa... etapa in care majoritatea oamenilor se opresc, putini sunt cei care ajung la ultima etapa, cea a rezolvarii.
Problemele nu se mai rezolva... Cu toti traim cu gandul ca toate trec sau se schimba. ca timpul le va rezolva pe toate sau considera, pur si simplu, ca nu este motivul potrivit pentru a face ceva.
Scuze! Nimic mai mult...Trebuie sa privim in spatele a tot ceea ce credem noi ca este o drama, trebuie sa privim peste ceea ce nu ne convine, pentru ca asa totul capata sens sau cel putin devine mai usor.
Ne distrugem singuri si nici macar nu suntem constineti de asta. Am uitat ceea ce conteaza defapt, ne-am pierdut in detalii si nimeni nu ia nicio atitudine
Suntem lasi, asteptam sa vina cineva sa aduca o schimbare, dar totul incepe de la noi. Cum tu astepti sa se schimbe ceva, asa si cei din jurul tau, si iata ca nu face nimeni nimic.
Sunt atat de multe de spus... As vrea sa se inteleaga ca viata in definitie e profunda si nu e reprezentata de lucruri materiale. Viata e a noastra, a tuturor!
,, Look... if you got one shot, or one opportunity to seize everythnig you ever wanted...in one moment, would you capture it, or would you let it slip?''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu