No one seems to know my struggle

,, I'm surrounded by identity crisis, everywhere I turn''...
Obisnuiesc sa imi spun si mai ales sa imi impun ca ,, Nu totul este chiar asa greu... nu este chiar atat de rau''. Mereu poate fi mai usor. Cum noi suntem singurii care ne puteam controla vietiile, tot noi avem puterea de a le infrumuseta. Probema este ca nu avem vointa si taria de caracter necesara pentru a face ceea ce este bine pentru noi. Nu condamn pe nimeni, sta in firea noastra sa ne luptam cu propriile noastre sentimente in loc sa le luam ca atare si sa facem ce ne indruma. De asemenea, tot firea noastra, ne determina sa ne obisnuim cu ideea de a fi raniti, in loc sa incercam sa ne vindecam. Nu pot intelege, totusi, de ce trebuie sa fie asa? Suntem mai buni de atat, putem mai mult de atat. Viata e scurta si trebuie sa profitam de ea, chiar si in momentele grele... Merita sa le traim intens, nu sa le lungim. Aici gresim mereu, momentele in viata nu trebuie sa dureze mult ca sa le aprecieam sau sa le simtim intensitatea, trebuie doar sa le traim, sa le simtim, sa profitam de ele.
Este mai greu atunci cand... vezi cum toti sunt preocupati cu alte lucruri. Este pur si simplu greau, atunci cand toti sunt preocupati cu diverse lucruri, fie porbleme , fie activitati zilnice... si iata-te pe tine, care usor usor incepi sa te simti invizibil, incepi sa crezi ca nu meriti sa fi bagat in seama sau macar vazut. Ce-i drept nici nu faci ceva pentru a capta atentia, mereu ti-a pacut sa stai in umbra si sa fi acolo pentru cei care numai puteau, dar acum ai si tu nevoie de cineva. Sti ca ai persoane aproape, sunt multe pesraone care iti si spun ca se gandesc si ca tin la tine, insa nu asa cum ai tu nevoie.
Cati va ganditi cu adevart la aproapele vostru? La acea persoana la care tineti? Cu toti, dar ganditi superficial... Acea persoana nu are nevoie de intrebari ,, Cum esti?'' sau ,, Ce mai faci?'' pentru ca niciodata nu va recunasote cum se simte cu adevrat, cum nici voi, la randul vostru, nu recunaosteti, pentru ca cineva vi-o ia inainte si isi ad seama cum va simtiti fara sa spuneti.
Oricum, sa revenim la optimismul de care avem atat de mare nevoie, si de care eu prefer sa ma agat cat pot de mult, in absolut orice situatie care ma implica. Cu totii meritam mai mult, penstru inceput ar fi bine sa oferim mai mult.