We just can't get it right

Pana nu de mult traiam si eu cu aceeasi impresie ca si a celorlalti, cum ca pritenii adevarati ne sunt alaturi in momentele grele ale vietii. Am realizat, totusi, ca ma inselam si ca prietenii adevarati ne sunt alaturi in momentele in care ne putem bucura alaturi de ei.

Cei care ne lasa balta in momentele in care am fi avut cea mai mare nevoie de ei, sunt inconstienti si incompetenti de a-si urma pana si propriul interes.

Mi-am dat semama si am acceptat faptul ca trebuie, oricum, sa trec singura peste greutati, deoarece este vorba de lupta mea, incercarile mele, viata mea, nu a celorlalti.Insa atunci cand reusesc, cand ajung in vraful muntelui, cum s-ar spune, atunci am cea mai mare nevoie de cineva. Acela este momentul in care am nevoie de un umar pe care sa plang, amintindu-mi cat de greu a fost si peste cate am trecut pe parcursul drumului. Aceea este clipa in care am nevoie de o imbratisare, care sa ma motiveze, in care sa simt acel sprijin de care am atat de mare nevoie si tot atunci am nevoie de cineva cu care sa rad, pentru ca am reusit. Bucuria implinirii unui vis nu este la fel de mare, atunci cand nu ai pe cineva alaturi cu care sa o imparti.

Stiu si sustin, de asemenea, faptul ca pe parcursul drumului avem nevoie de cineva care stim ca va veni sa ne salveze, daca vom avea nevoie, Cineva care sa ne amintesca ca nu va fi mereu atat de greu si ca ne spune exact ceea ce avem nevoie sa auzim: ,, O sa reusesti, O sa fie bine!''