Regretted decisions that nobody chose

,,Acum, la douazeci si cinci de ani, sperand intr-o viata ceva mai blanda, Antoine constatase de prea multe ori ca inteligenta te face nefericit, singuratic, sarac, pe cand deghizarea inteligentei iti confera o imortalitate de hartie de ziar si admiratia celor care cred in ce citesc. Cauza nefericirii lui era propria-i minte.

Avea putini priteni, caci suferea de acel soi de asociabilitate care se trage din prea multa toleranta si intelegere. Gusturile lui nedescriminatorii il excludeau din grupurile care se formeaza pe baza dezgusturilor. Curiozitatea si pasiunea lui, care ignorau frontierele si clanurile, faceau din el un strain in propia lui tara. Avea impresia ca o fiinta omeneasca este atat de vasta si de bogata, incat nu exista vanitate mai mare pe lumea asta decat sa fi prea sigur pe tine si fata de necunoscutul pe care il reprezinta lumea.

La un moment dat ii era frica sa nu-si piarda stropul de timiditate si sa intre in tagma celor care te dispretuiesc daca nu-i domini, da cu o vointa indarjita a reusit sa o pastreze ca pe o oaza a personalitatii lui.

Chiar daca incasase rani multe si adanci, asta nu-i inasprise cu nimic caracterul, isi pastra intacta sensibilitatea foarte mare, care renastea mai pura ca niciodata de cate ori era sifonata si lovita. In fine, daca in mod rezonabil, credea in el insusi, se straduia sa nu se creada prea destept, sa nu accepte prea usor ceea ce gandea, caci stia cat de mult le place vorbelor mintii noastre sa ne fie pe plac si sa ne incurajeze, pacalindu-ne.''

                                                                                        ( Martin Page ,, M-am hotarat sa devin prost’’)