Adesea ma gandesc la faptul ca pierdem timpul, ca ne irosim viata si o lasam sa treaca pe langa noi. Prostii... Timpul, teoretic, nu exista, doar ca existenta fiecaruia, in aceasta lume, este limitata si in mod tipic noua, trebuie sa dam vine pe ceva sau pe cineva pentru asta.
Sa ne intorcem la originile noastre... Cand Adam si Eva erau in viata, se stie ca erau nemuritori, chiar credeti ca timpul exista in perceptia lor? Evident ca nu... Au comis pacatul etern, care ne urmareste pe fiecare pana si astazi, pacat care din punctul meu de vedere este foarte benefic. Omul nu estie sa aprecieze ce are, la momentul oportun, daca am fi trait etern nu am fi apreciat niciodata ceea ce conteaza cu adevrat, pentru ca le-am fi avut pentru totdeauna.
Revenind la existenta reala sau imaginara a timpului... Un documentar m-a determinat sa afirm faptul ca ceea ce numim noi ,, timp'' este relativ. De cand exista ceva in Univers? Care este eca mai veche planeta? Nu stim! Sau daca stim, avem idee de ceea ce s-a intamplat inaintea lor? Stiinta se foloseste de timp pentru a ascunde ceea ce nu stim defapt.
Oamenii oboisnuiti, ca mine sau ca tine... foloseste conceptul de ,, timp'', fara sa-si dea seama, pentru a fi costineti ca nu traiesc pentru totdeauna... Ar fi u lucru benefic, insa cu toate acestea nu suntem in stare sa ,, traim clipa'', sa simtim totul la intensitate maxima sau sa apreciem ceea ce avem. In continuare traim superficial, fara rost... cu un unic scop, acela de a ne afirma intr-un mod cat mai prostesc.
Ei bine, da! M-am gandit si la faptul ca in ziua de astazi inexistenta timpului ar crea nimic mai mult decat un haos, insa ideea principala este ca societatea noastra sau defapt, lumea moderna a fost cladita pe anumite principii nu neaprat gresite, cat create, inventate de neputinta noastra de a trai pur si simplu... Mereu trebuie sa existe o explicatie, un vinovat... pentru absolut totul, in ziua de astazi vinovatul este timpul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu