Vi s-a intamplat vreodata sa fiti inconjurati de o multime de oameni cunoscuti si totusi sa aveti impresia ca nu aveti pe nimeni aproape? Sa vedeti zilnic aceleasi fete, sa vorbiti cu atatea persoane, despre care nu stiti mai nimic si despre care, pana la urma nu va pasa?!
Societatea in care traim ne obliga sa fim cunoscuti, sa socializam excesiv... Nu pot spune ca este un lucru prea rau, insa cati dintre cei cunoscuti de voi, chiar or sa va sara in ajutor, cand veti avea nevoie?
Suntem atat de satui si de obisnuiti cu persoanele egoiste, care isi urmaresc doar propriul inters si care nu se gandesc decat la cum sa faca rost de faima, incat deja acest lucru a devenit o normalitate. Numai suntem in stare sa reactionam sau sa spunem ceva, cand vedem astfel de oameni, singura noastra ,,arma'' ramne indiferenta, nepasarea... Ajungem aporape ca ei... Este un cerc continuu, care se pare ca nu se va rupe prea curand.
Recunosc, nu voi putea intelege niciodata aceasta sete nebuna dupa avere, dupa rau sau dupa spectacol ieftin. Mi se pare foarte ironic cum suntem sclavii banilor, cum nu putem trai fara niste harti pe care sunt ilustrate chipurile marilor scriitori, istorici, omeni care au facut istorie( serios... multi nici nu stiu cine sunt persoanele acelea, dar pentru acel chip alaturi de un numar, sunt in stare sa ,,calce peste cadavre'').
Observ, de asemenea, cum razbunarea numai este considerata ,,arma prostului''. Razbunarea a devenit din ce in ce mai frecventa... Este foarte simplu, din prostie, rautate, superficialitate te razbuni pe cineva, acel cineva nu se va lasa mai prejos... si tot asa. Si mai nostim este cand aceste ,, lupte pentru dreptate'' sunt duse de catre ,, vedetele tarii'' la televiziune.
Revenind la subiectul principal, se intampla atatea lucruri, fata de care trebuie sa fim indiferenti pentru binele si sanatatea noastra, chiar. Oare chiar nimeni nu vede cum am ajuns? Nu poti avea incredere in oricine, daca i se afce cuiva rau pe strada toata luema este atrasa mai mult pentru a afla ce s-a intamplat, nicidecum pentru a ajuta persoana in cauza. Este doar un exemplu care estevalabil si la scara mai mare.
Traim printre semenii nostri si totusi nu stim printre cine traim si asta pentru ca nu putem avea incredere in nimeni! SI NU... NU ESTE NORMAL!
I miss you! :(
RăspundețiȘtergere